Fabrici cu ustensile ruginite, bătrâni părăsiţi de rudele mutate la oraş, tradiţii care au fost lăsate la o parte – acesta este peisajul românesc, reflectat prin obiectivul lui Tamas Deszo, în ţara în care tradiţia şi patrimoniul se dezintegrează simultan.
De la revoluţia decembristă au trecut 24 de ani, iar de atunci, clădirile şi uzinele mamut – mândia dictatorului Nicolae Ceuşescu – au intrat într-un proces ireversibil de erodare. Nici tradiţiile nu s-au conservat mai bine în noua epocă, dovadă că obiceiurile străbune se mai regăsesc doar în comunităţile mici şi greu accesibile.
”La începutul anilor 2000, am vizitat România ca fotojurnalist. În timpul călătoriilor mele am avut posibilitatea de a cunoaşte o lume foarte interesantă, populată de oameni uimitor de sinceri, dar cu poveşti rezervate şi încă profund mistice. În urmă cu trei ani am decis să realizez o galerie foto cu peisaje şi portrete din România, în paralel cu seria maghiară pe care am început-o în 2009. Conceptul este identic: fotografiile vor ilustra perioadă de tranziţie după dictatura comunistă. Povestea urmăreşte două direcţii: documentarea asupra dezindustrializării forţate, pecum şi tradiţiile pe cale de dispariţie în satele care-şi pierd treptat locuitorii lor din cauza migraţiei către oraşe”, a declarat fotograful originar din Ungaria Tamas Deszo.
Astfel, fotograful de origine maghiară a realizat, din 2011 până în prezent, o ”radiografie” color a României, intitulată ”Note pentru un epilog”. Potrivit lui Deszo, scopul proiectului era de a surprinde impactul trecerii de la un regim comunist la un Guvern afiliat Uniunii Europene.
Daţi click pe galeria foto de mai sus pentru a vedea uzinele şi oamenii României post-decembriste!
