Update: „În mod evident, a fost constituit ca un dosar politic. În 2006, Jenică Boierică, îm complicitatate cu procurorii, a făcut un autodenunţ, ca să scape de pedeapsă. Acuzaţia este penibilă, dosarul de fond spune că eu i-am dat mită lui Merinescu, prin numirea lui prin hotărâre de guvern. S-a creat o adevărată legendă cu privire la moştenirea soţiei mele”, a precizat Adrian Năstase, la ieşirea din instanţă.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a amânat pentru 15 decembrie pronunţarea în dosarul „Mătuşa Tamara”, în care sunt acuzaţi fostul premier Adrian Năstase, consilierul acestuia Ristea Priboi şi fostul şef al ONPCSB Ioan Melinescu, informează Mediafax.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a încheiat în 24 noiembrie cercetarea judecătorească în cazul „Mătuşa Tamara”, anunţând că în 7 decembrie se va pronunţa asupra acuzelor aduse de către Direcţia Naţională Anticorupţie fostului premier Adrian Năstase, consilierului acestuia Ristea Priboi şi fostului şef al Oficiului Naţional pentru Prevenirea şi Combaterea Spălării Banilor (ONPCSB) Ioan Melinescu.
Decizia a fost însă amânată pentru 15 decembrie.
Hotărârea din acest proces va fi prima din cele trei cazuri deferite justiţiei de către DNA în care este acuzat Adrian Năstase, fost prim-ministru şi fost preşedinte al Camerei Deputaţilor.
Adrian Năstase a fost trimis în judecată de către DNA pentru dare de mită, Ioan Melinescu, preşedinte al ONPCSB între anii 2001-2004, pentru sustragere sau distrugere de înscrisuri, luare de mită şi divulgare de informaţii, iar Ristea Priboi, consilier al fostului prim-ministru, fost deputat în perioada 2000-2004, pentru complicitate la luare de mită şi la dare de mită.
Procurorii au stabilit că, în noiembrie 2000, Ioan Melinescu, în calitate de membru al Plenului Oficiului Naţional pentru Prevenirea şi Combaterea Spălării Banilor, i-ar fi contactat, cu sprijinul persoanei denunţătoare, pe Ristea Priboi şi pe Adrian Năstase, cărora le-ar fi comunicat că, în cadrul instituţiei în care îşi desfăşura activitatea, se află în lucru, cu propunere de informare a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, o lucrare având ca obiect depunerea în numerar a unei sume de 400.000 de dolari într-un cont bancar având-o ca titular pe Daniela Năstase, soţia lui Adrian Năstase.
Atunci, Melinescu i-ar fi promis lui Năstase că va bloca lucrarea până după alegerile din decembrie 2000, sugerând că acest dosar trebuie să dispară. Năstase Adrian s-a declarat de acord cu propunerea respectivă, arătând că urmăreşte această finalitate, susţineau procurorii.
„Ca urmare a acestei înţelegeri, după numirea sa, la data de 28 decembrie 2000, în funcţia de prim-ministru al Guvernului României, Năstase Adrian a determinat, în prima şedinţă de guvern, emiterea HG 1399/30 decembrie 2000, pe care a şi semnat-o în calitate de prim-ministru. Prin respectiva hotărâre a fost numit în funcţia de preşedinte al Oficiului Naţional pentru Prevenirea şi Combaterea Spălării Banilor Melinescu Ioan, fiind revocat fostul preşedinte Cucu Adrian, precum şi unul dintre membrii Plenului (care se ocupa de coordonarea verificărilor legate de provenienţa şi circumstanţele depunerii sumei de 400.000 de dolari în contul Danielei Năstase)”, susţine DNA.
După numirea în funcţie, „Melinescu Ioan a sustras lucrarea nr. S3439/1999 (care o viza pe Năstase Daniela), şi a înmânat-o, în prezenţa denunţătorului, lui Priboi Ristea, consilier al primului ministru Năstase Adrian, cu scopul de a-i fi remisă acestuia din urmă”, spun procurorii anticorupţie.
„Ca urmare a numirii în această funcţie, abuzând de prerogativele ce-i erau conferite, precum şi de lipsa unor reglementări stricte cu privire la circuitul lucrărilor în cadrul Oficiului, Melinescu Ioan a sustras lucrarea nr. S3439/1999 (care o viza pe Năstase Daniela), şi a înmânat-o, în prezenţa denunţătorului, lui Priboi Ristea, consilier al primului ministru Năstase Adrian, cu scopul de a-i fi remisă acestuia din urmă. Cercetările efectuate în cauză au relevat că întrevederile şi discuţiile purtate între învinuiţii Melinescu Ioan, Priboi Ristea şi Năstase Adrian, la care a participat şi denunţătorul s-au desfăşurat fie în biroul lui Priboi Ristea, fie la cabinetul lui Năstase Adrian. Probatoriul a arătat că verificările cu privire la provenienţa sumei de 400.000 USD ajunsă în contul Danielei Năstase, efectuate de ONPCSB (sub coordonarea acelui membru al plenului care avea să fie demis prin HG de Năstase Adrian) au stabilit că veniturile nu justificau suma depusă. Circumstanţele depunerii sumei de 400.000 USD de către o altă persoană, în contul Danielei Năstase şi justificarea provenienţei acestor bani şi a scopului plăţii au ridicat semne de întrebare cu privire la legalitatea tranzacţiei. Conform unui contract de vânzare-cumpărare anexat de către depunător reieşea că suma de 400.000 USD, depusă în numerar, provenea din vânzarea unor bijuterii, tablouri, papirusuri şi a altor bunuri de valoare de către mătuşa Danielei Năstase, pe nume Cernasov Tamara care avea împuternicire în contul personal al Danielei Năstase deschis la Bank Austria Creditanstalt. Conform acestui document, s-ar presupune că 11 tablouri semnate de pictori ca Tonitza, Baba, Rousseau, Iser, Popescu, Băncilă, Baraschi, Vermont, 3 manuscrise englezeşti pe pergament din perioada 1784-1827, vase Doum Nancy şi Lalique, obiecte valoroase de mobilier şi 30 piese bijuterii aur totalizând cca. 600 grame s-au aflat în apartamentul de bloc al Tamarei Cernasov, în vârstă de 91 de ani, care locuia singură. Dovezi certe că aceste bunuri s-au aflat în posesia şi proprietatea vânzătoarei nu există însă, întrucât aceasta nu a prezentat notarului public niciun document care să ateste dobândirea bunurilor respective, ci numai o declaraţie de bună credinţă”, nota DNA în actul de acuzare.
În 18 ianuarie 2006, Oficiul Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor a sesizat organele de urmărire penală cu privire la dispariţia lucrării numărul S3439/1999.
În 31 mai 2007, dosarul „Mătuşa Tamara” a fost trimis instanţei supreme pentru judecare.
În 15 aprilie 2008, ICCJ a retrimis cazul la Direcţia Naţională Anticorupţie pentru refacerea urmăririi penale. În motivarea deciziei de restituire la procurori a dosarului „Mătuşa Tamara”, judecătorii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie au ţinut cont de decizia Curţii Constituţionale 665/2007 privind răspunderea ministerială şi de prevederile articolului 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului referitoare la dreptul la un proces echitabil. „Curtea reţine că rezoluţia din 24 mai 2006 prin care s-a dispus în cauză începerea urmăririi penale, fiind conformă unor dispoziţii legale cu privire la care s-a constatat că sunt contrare legii fundamentale, nu poate fi menţinută”, se arăta în motivarea judecătorilor instanţei supreme.
În 20 octombrie 2009, după ce s-a cerut avizul Parlamentului de cercetare a deputatului Adrian Năstase, dosarul a ajuns din nou la instanţa supremă.
În 2 martie 2010, ICCJ a suspendat judecarea procesului, pentru ca judecătorii Curţii Constituţionale să se pronunţe asupra legalităţii unor texte de lege, invocate în proces de avocatul lui Ion Melinescu, exepţii respinse de instanţa constituţională.
Astfel, în 26 ianuarie 2011, dezbaterile în proces s-au reluat, fiind încheiate în 24 noiembrie.
În 20 ianuarie 2006, Adrian Năstase, care deţinea atunci preşedinţia Camerei Deputaţilor, declara că nu are cunoştinţă şi nu poate aprecia cine ar fi putut sustrage acte din dosarul aflat la Oficiul Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor, dar susţinea că din documentul pierdut apar în presă facsimiluri folosite împotriva sa. „Cred că cei care folosesc aceste extrase sunt mai în măsură decât mine să dea detalii despre dispariţia acestui dosar”, afirma Năstase într-un comunicat.
Potrivit politicianului, imputările care i se aduc în presă sunt, din aceste considerente, nefondate, reprezentând un nou atac la adresa familiei sale.
Năstase preciza că în luna decembrie 2004 a solicitat, împreună cu soţia sa, Oficiului Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor să i se comunice dacă deţine informaţii privind „suspiciuni referitoare la operaţiuni suspecte de spălare a banilor”.
Potrivit lui Năstase, din răspunsul pe care l-a primit tot în luna decembrie 2004 rezultă că nu au existat niciun fel de indicii privind prezumtiva implicare a sa şi a soţiei sale în operaţiuni ilegale şi nici nu s-a semnalat lipsa vreunui document. „Nu s-a constatat existenţa unor indicii temeinice privind implicarea dumneavoastră în operaţiuni suspecte de spălare a banilor, care să fi determinat informarea unităţii de Parchet”, se arată în răspunsul primit de soţii Năstase de la Oficiul Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor în 8 decembrie 2004 şi dat publicităţii de către Năstase.
Răspunsul a fost semnat de Ilie Iulian Dragomir, pe atunci preşedintele Oficiului Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor, în prezent judecător la Secţia penală a ICCJ.
Oficiul Naţional pentru Prevenirea şi Combaterea Spălarii Banilor a solicitat Parchetului instanţei supreme să verifice modul în care au dispărut, după 1999, acte deţinute de oficiu privind averea lui Adrian Năstase, un procuror declanşând investigaţii în acest caz, susţin surse judiciare. Solicitarea Oficiului a fost înregistrată la Parchetul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Cazul „Mătuşa Tamara” a făcut obiectul unui dosar instrumentat de ONPCSB încă din 1999, dar acest dosar este posibil să fi fost distrus, declarau atunci surse apropiate anchetei.
Potrivit surselor citate, dosarul ar fi dispărut după schimbarea puterii politice, după alegerile generale din anul 2000. „Nimeni nu ştie ce s-a întâmplat cu acel dosar. Cert este că a existat, iar acum nu mai este”, afirmau sursele citate.
Aceleaşi surse spuneau că procurorii au cerut reprezentanţilor Oficiului să iniţieze de urgenţă o anchetă, pentru a stabili circumstanţele în care a dispărut dosarul „Mătuşa Tamara”.
În 13 martie 2006, preşedintele de atunci al PSD, Mircea Geoană, îi cerea lui Adrian Năstase, în cadrul unei şedinţe a liderilor social-democraţi la care a participat şi Năstase, să facă „un gest de demnitate şi de curaj” şi să îşi dea demisia atât din funcţia de preşedinte executiv al PSD, cât şi din cea de preşedinte al Camerei.
În replică, Adrian Năstase susţinea că nu există nicio raţiune pentru a-şi da demisia din această funcţie şi a adăugat că prezumţia de nevinovăţie trebuie să funcţioneze şi în cazul Parlamentului.
