Domnul Andrei Muraru susține că Legea anti-extremism a lui Crin Antonescu și George Scutaru interzice cultul lui Nicolae Ceaușescu pentru că Ceaușescu a fost condamnat pentru genocid. Ei bine, Stalin nu a fost condamnat pentru nimic și nu există absolut nimic în această lege care să interzică vreunei persoane să promoveze cultul personalității lui Stalin. Or, o lege menită să interzică manifestările extremiste dar care permite cultul unuia dintre cei mai odioși criminali din istorie nu poate fi nici o lege bună, nici completă.
„Un revoluționar trebuie să devină o mașină de ucis cu sânge rece motivată de ură pură”. Autorul acestei sentințe este responsabil direct de uciderea câtorva mii de oameni, indirect de moartea câtorva zeci de mii și de suferința câtorva milioane. Nici el nu a fost condamnat de vreun tribunal pentru crime de război sau crime împotriva umanității, în schimb are propriul mausoleu unde populația este obligată să facă pelerinaj. Portretul lui este scos și purtat de toți tinerii planetei la manifestațiile anti-globalizare și anticapitalism și chiar tânărul nostru prim-ministru a avut prostul gust să se afișeze cu un tricou înfățișându-l pe același criminal cu sânge rece. Dacă legea susamintită ar fi consecventă cu scopurile enunțate, atunci în România ar trebui interzise drapelele și tricourile cu portretul lui Che Guevara iar Victor Ponta ar trebui trimis la închisoare. Dar, la fel ca Stalin nici Castro sau Che Guevara nu se califică la oprobriul public prin legea domnilor Antonescu și Scutaru.
Și, la drept vorbind, ar fi și caraghios ca la fiecare manifestație a celor de la Uniți-Salvăm poliția română să ia la bastoane și să aresteze fiecare student bezmetic care iese la demonstrație cu portretul lui Che Guevara iar SRI să dedice resurse și oameni ca să urmărească și să fileze toți „revoluționarii” de dumincă aflați pe plajă la Vama Veche când la doi pași, în Bulgaria, avem o bombă teroristă cu ceas sub forma miilor de refugiați sirieni. Și acesta este al doilea punct slab al acestei legi: este inaplicabilă. Bun, se interzic afișarea publică a simbolurilor naziste, fasciste și legionare, foarte bine, dar cum se poate face acest lucru în era Internetului? Pentru că nu facem altceva decât să reluăm greșelile din perioada interbelică atunci când legionarii erau interziși dar continuau să apară sub alt nume și, în cele din urmă, când au fost arestați, au fost transformați în martiri fără să merite. Pe lângă faptul că ar fi necesară o armată de agenți care să se ocupe numai cu monitorizarea internetului, chiar dacă este închis astăzi un site aici în țară sub incidența legii, el va putea fi redeschis mâine din America sau din Vestul Europei fără ca legea românească să mai poată face ceva. Pentru a fi eficiente autoritățile române ar trebui să recurgă la cenzura internetului ca în China, Turcia sau Rusia, prima fiind însă o oligarhie de partid iar cele două din urmă fiind foarte aproape de ceea ce putem numi regimuri dacă nu fasciste, atunci fascizante.
Și așa ajungem la distincții fine asupra cărora nici istoricii nu au reușit să cadă de acord, iar una dintre aceste chestiuni este ce anume reprezintă o manifestare sau o acțiune fasciste? Hai să spunem că e ușor să califici nazismul,. a cărui marcă definitorie sunt antisemitismul și rasismul violente, dar când vine vorba de fascismul mussolinian, cel puțin în faza sa de început, acesta nu era nici deosebit de antisemit nici deosebit de xenofob. Dacă e să ne luăm după activiștii noii stângi, atunci liberalii clasici, apărători al capitalismului și promotori ai statului minimal sunt „fasciști” pentru că sunt „slugile corporațiilor” și altele asemenea. Noi înșine am calificat tentativa de lovitură de stat din vara lui 2012 ca fiind de esență fascistă pentru că a căutat să torpileze instituțiile care asigură echilibrul liberal al puterilor în stat și a încercat să impună în locul acestuia supremația absolută a Parlamentului ca mijloc spre instituirea unui regim totalitar așa cum a fost el definit de Mussolini. Unul dintre autori, ironic sau nu, același Crin Antonescu, a continuat în tentativa sa de subminare a sistemului de checks and balances prin încercarea activă de a introduce în proiectul de Constituție același principiu al supremației parlamentare care, deloc întâmplător, a fost unul din principalele deziderate înscrise ca atare în Manifestul Partidului Național Socialist. Dacă mai adăugăm și tendința cât se poate de manifestă a lui Ponta, cel puțin în primul an de mandat de a supune economia, inclusiv cea privată, intereselor politice ale guvernului, adică ale Statului, iată premisele pentru instituirea unui stat fascist. Ceea ce vrem să subliniem este că există loc pentru o dezbatere legitimă și rezonabilă cu privire la fascism și că problema nu poate fi fixată pentru totdeauna printr-o lege și cu atât mai puțin nu este rolul statului să decreteze cine și ce este fascist și cine nu.
Ne grăbim în acest punct să respingem orice sugestie de relativism. Nu e scopul nostru să punem la îndoială caracterul malefic al regimurilor totalitare de tip fascist și nazist, nici să contestăm unicitatea Holocaustului și caracterul criminal al negării acestuia. Cuvintele pot ucide, am văzut, și regimurile naziste și fasciste au avut parte de o condamnare binemeritată. Dar nici nu putem fi de acord că o condamnare la fel de binemeritată a crimelor și ideologiei comuniste ar știrbi ceva din unicitatea Holocaustului. Credem că atât crimele cât și ideologia comunistă ca atare merită un proces și o sentință definitivă, care să permită ca o astfel de lege să fie aplicată tutoror criminalilor și crimelor secolului al 20-lea. Altfel rămâne o lege dezechilbrată și absurdă care permite cultul personalității unor criminali genocidari. Ne întrebăm, bunăoară, ce s-ar întâmpla dacă cineva s-ar apuca să promoveze cultul lui Mao, pentru că Revoluția Culturală își are locul său în panoplia ororilor umanității.
În final, e mult zgomot pentru nimic. Simbolurile și drapelele pot fi înlocuite și adaptate după cum și discursurile pot fi schimbate și adaptate chiar dacă în esență mesajele rămân aceleași. Am publicat ieri un material despre noua stângă radicală care a recuperat populismul și acum concurează cu formațiunile numite „de extremă dreaptă” până la confuzie. Nici măcar antisemitismul nu mai este în Europa de azi apanajul strict al „extremei drepte”. Sub acoperirea susținerii cauzei palestiniene tot mai mulți activiști de stânga europeni dau frâu celui mai abject și primitiv antisemitism. Ultimul venit, este noua stea a laburiștilor britanici, Jeremy Corbyn care, de dragul cauzei palestiniene și în numele diversității, a găzduit la Westminster, teroriști Hamas și Hezbollah, agenți ai regimului teocratic iranian și chiar un lider al Ku Klux Klanului, care a vorbit despre conspirația evreiască de dominație a lumii etc, etc. Interziceți asta, dacă puteți!
