Agenţia Naţională de Integritate (ANI) – concepută de europeni pentru a tăia din entuziasmul politicienilor care şi-au clădit averi impresionante pe seama traficului de influenţă şi pentru a-i face pe demnitarii care aleargă după îmbogăţire să se ruşineze – a fost demontată ieri definitiv de senatori. Gyorgy Frunda a preluat rolul de strateg al anulării Legii ANI, după ce fusese măcelărită de Curtea Constituţională şi apoi peticită de Camera Deputaţilor. Şeful ANI a declarat că senatorul UDMR „a legiferat în interes personal”, sugerând că Gyorgy Frunda are motive serioase să lase Agenţia Naţională de Integritate fără atribuţii. Acum două luni şi jumătate au apărut informaţii că ANI cercetează averea senatorului UDMR, care ar avea sume importante de bani greu de justificat. Frunda s-a opus la început înfiinţării Agenţiei, apoi a fost unul dintre cei mai activi politicieni pe baricada luptei împotriva confiscării averilor care nu pot fi justificate.
La votul din Senat pentru modificarea Legii ANI şi reducerea ei la tăcere, Gyorgy Frunda a câştigat după ce i-a jucat pe degete pe colegii săi de la PDL. Fără să aibă nici un plan pentru menţinerea atribuţiilor Agenţiei, democrat-liberalii s-au înghesuit în turmă să adopte proiectul gândit de senatorul UDMR. Argumentele lui Gyorgy Frunda au fost uşor de înţeles pentru toţi senatorii care au ceva de ascuns sau pentru toţi cei care speră să aibă conturi mai mari şi case mai multe. Poate că mulţi dintre senatorii PDL au votat-o uşuraţi şi pot justifica graba prin Raportul de monitorizare făcut de UE, care va fi dat publicităţii peste două săptămâni şi care ar trebui să menţioneze reluarea funcţionării ANI. Legea încurajează corupţia la nivel înalt şi va fi punctată negativ la Bruxelles. În schimb, la Bucureşti e văzută bine în mediul parlamentarilor, care au mai câştigat o bătălie împotriva reformării sistemului.
După toate eforturile depuse de Gyorgy Frunda, declaraţiile de avere ale politicienilor şi funcţionarilor publici sunt mult mai uşor de completat: afacerile cu statul nu se mai declară, acţiunile soţiei rămân ascunse, bijuteriile şi tablourile se pun bine, fără să ştie toţi muritorii de rând câţi bani s-au cheltuit pentru ele, iar băncile la care şi-au depus banii sunt confidenţiale. Senatorii au reuşit să salveze întreaga clasă politică de problemele cu ANI, iar Gyorgy Frunda nu şi-a ascuns câtuşi de puţin scopul. De aceea, încercând să-i oprească de la rele, diplomaţi din mai multe ţări occidentale au asistat la dezbaterile din comisiile senatoriale care au decis punerea pe butuci a Agenţiei care le-ar fi putut scoate la iveală demnitarilor români conturile ascunse sau veniturile suspecte obţinute în familie pe căi mai mult sau mai puţin onorabile.
Senatorul UDMR Gyorgy Frunda, cel mai înverşunat avocat al desfiinţării ANI şi artizanul distrugerii acestei instituţii, a fost şi cel mai enervat de prezenţa trimişilor unor ambasade străine la dezbaterea legii Agenţiei. Miza lui Gyorgy Frunda este atât de mare, încât s-a transformat într-un naţionalist de tipul celor care-l admiră de Vadim Tudor atunci când a vorbit despre diplomaţii străini interesaţi de destinul Agenţiei: „Un Senat suveran al unui stat membru al Uniunii Europene nu poate accepta o presiune politică şi psihică”. Senatorul UDMR Gyorgy Frunda, unul dintre cei mai manieraţi politicieni ai anilor ’90, şi-a pierdut de mult ştaiful şi poleiala în bătăliile politice şi în războaiele de uzură cu miză personală, de aceea a ajuns să se plângă, ca Iliescu odinioară, de amestecul forţelor externe care vroiau să ne civilizeze si democratizeze cu de-a sila. Senatorul UDMR Gyorgy Frunda uită de perioada tulbure în care diplomaţii aceloraşi state occidentale apărau drepturile maghiarilor din România, împotriva naţionaliştilor autohtoni de toate culorile, care găseau cele mai bune soluţii pentru a-i marginaliza pe minoritari. Transformarea senatorului UDMR Gyorgy Frunda s-a produs lent şi proporţional cu veniturile dobândite mai cu seamă din activitatea sa de avocat de succes, care din când în când uită să-şi treacă toate casele în declaraţia de avere.
