Atenţie! Acţiune! Beculeţul roşu al camerei de filmat se aprinde, în timp ce doi băieţei stau drepţi în faţa unui panou. Ca la un interviu adevărat, unul dintre ei joacă rolul jurnalistului, iar celălat este vedeta. Tracul în faţa camerei pare să lipsească din exerciţiul celor doi, iar interviul decurge bine, fără bălbâieli sau pauze jenante.
Intervievatorul, un băieţel brunet, ciufulit cu un zâmbet ştengăresc şi strungăreaţă pune întrebările sigur pe el presărând interviul cu comentarii amuzante pentru a-şi face publicul să izbucnească în sesiuni de râs.
Şcoala micilor vedete
Simularea unui interviu adevărat este doar unul dintre exerciţiile realizate în timpul cursurilor de la „Şcoala Micile Vedete„, un proiect ambiţios şi inedit în România.
Povestea şcolii, înfiinţate de prezentatoarea TV, Ema Pendiuc, şi sora sa, Ariana a început în 2010. „Proiectul a luat viaţă după festivalul de la Cannes, dar el a avut un substrat mai adânc datorită anilor mei de experienţă în televiziune şi a experienţei regizorale a surorii mele . Astfel ne-am decis să deschidem această şcoală şi să arătăm tinerilor din România că se poate aşa ceva şi aici „, spune Ema Pendiuc.
Cursurile şcolii „Micile Vedete” sunt structurate pe două module: incepători, avansaţi, iar fiecare durează trei luni. „Avem cursuri de film şi televiziune, nu ne axăm deloc pe teatru, ceea ce este un lucru diferit. Toate cursurile sunt practice, iar cu ajutorul echipamentelor profesionale simulam un studio de televiziune unde copii învaţă să lucreze cu camera de filmat”, a adăugat Ema.
Copiii au parte de cursuri de actorie, tehnică de filmare şi exerciţii în faţa camerei de filmat. „La cursul de tehnică de filmare, copiii învaţă să lucreze cu camera, iar grupa avansată care lucrează cu Ariana au cursuri de interpretare, unde împreună cu o actriţă învaţă regulile actorului: de comunicare, de stare şi au şi un instructor de dicţie cu peste 15 ani de experienţă în radio. Chiar dacă unii dintre copii au doar 5-6 ani ei sunt capabili să asimileze aceste informaţii complexe şi uneori învaţă mult mai rapid decât adulţii”, spune Ema Pendiuc.
Grupa la care am nimerit noi era una avansată, deşi unii dintre”elevi” aveau doar şase ani. Ei au făcut exerciţii în faţa camerei, au simulat un interviu, au imitat un animal. Dar au şi filmat o emisiune în direct în care imaginile erau transmise în timp real pe un ecran şi erau urmărite de ceilalţi colegi.
Interviu cu micile vedete
După exerciţiul în care au simulat un interviu, cei doi băieţi ne-au acceptat propunerea pentru a lua parte la un interviu adevărat. La început i-am rugat să se uite în obiectivul camerei şi să îşi spună numele, vârsta şi de când sunt la Şcoala Micile Vedete. Reacţia lor: „Aaaa, păi asta e uşor!”. Se pare că ei erau oarecum dezamăgiţi că întrebările nu erau mai dificile, ştiau deja ce să facă în astfel de situaţii şi nu mai aveau nevoie de nici o indicaţie.
Camera a început să filmeze interviul adevărat şi toată lumea aştepta răspunsul lor. Ei se uitau cu nerăbdare la mine şi nimeni nu înţelegea de ce nu vorbesc. Erau nişte copii, poate aveau trac, sigur aveau emoţii mă gândeam. Dar piedica era simplă: nu rostisem încă cuvintul magic care pornea discursul fiecărei mici vedete. Unul dintre băieţei se uită insistent la mine şi îl spune uşor, ca şi când i-ar şopti colegului de bancă răspunsul corect. „Acţiune!”. Repet şi eu formula magică şi totul începe brusc.
„Mă numesc Radu Bogdan Gabriel, am nouă ani şi sunt la Şcoala Micilor Vedete din 2010. Îmi place cel mai mult aici când filmăm şi mi-a plăcut şi mai mult când am filmat pentru scurtmetraj. Acolo jucam rolul protagonistului cel rău. Când cresc mare vreau să mă fac şi cântăreţ şi actor. Îmi place să cânt,” începe discursul un băieţel mic, blonduţ cu ochii mari şi un zâmbet sincer.
El este interupt de remarca admirativă a celuilalt băiat: „are o chitară electrică, mie nu vrea să îmi cumpere mama”. De ce? vine întrebarea mea urmată de un lung moment de linişte în care eu mă uitam la băieţelui mic din faţa mea care număra pe degete . ” Unu, ..doi.. trei , patru”.
– Ce faci?
– Număram câţi ani mai am până mă fac mare şi îmi cumpără mama o chitară , spune râzând micul ştrengar după care îşi începe prezentarea cu multă dezinhibiţie, stârnind chicoteli de la celălalt băiat .
” Eu mă numesc Dan Cristian Robert, am aproape nouă ani şi sunt aici din 2010 şi îmi place mult să filmez.”
Dan, un băieţel foarte glumeţ, care nu era intimidat de camera de filmat spune că atunci când o să fie mare vrea să devină actor, dar şi bucătar. El mărturiseşte că la început nu vroia să vină la cursurile şcolii, dar i-a plăcut imediat aici şi a învăţat multe.
După revenirea în sala de cursuri, copiii făceau un nou exerciţiu- trebuiau să imite în 60 de secunde un animal, iar ceilalţi să îl recunoască.
Un băieţel slăbuţ, supranumit „micul Duracell” de profesoare îşi începe reprezentaţia în faţa camerei, iar un vacarm se stârneşte. Ceilalţi copii strigă la unison numele unui animal şi încep mici discuţii zgomotoase despre rolul colegului lor. „Robot, pinguin, pasăre, găină, două milioane de milioane şi cel mai mare pinguin” se aude din partea spectatorilor.
„Linişte. Gata.Fiţi atenţi! Linişte, ce credeţi că a fost?Vă daţi seama? „, intervine profesoara.
În acest timp băieţelul se aruncă pe jos încercând să înterpreteze mai bine rolul până când găseşte o pungă mare de popcorn pe care începe să o mănânce cu poftă. Însă agitaţia lui nu dispare şi se învârte prin toată sala încercând să le fure rolul colegilor. Ora se va termina imediat şi el mai vrea să îşi orienteze energia care pare a nu se termina niciodată spre sarcina dată de profesoară.
Mica vedetă, Radu Susai, este mereu în priză, iar energia lui şi a celorlalţi copii nu dispare până la sfârşitul orei, singurele momente de linişte fiind minuscule, de câteva secunde iscate de atenţionările făcute de profesoară. Dar ca nişte mici profesionişti, ei încearcă să îşi realizeze exerciţiile cât mai bine, iar fiecare reprezentaţie reuşită este sărbătorită cu un maraton prin studio, escaladarea scaunelor sau o mică rundă de „de-a v-aţi ascunselea” după panoul în faţa căruia filmează.
Mici, mari vedete
Următoarea grupă este formată din copii mai mari, de 10-11 ani care au o atitudine mai rezervată faţă de energia şi entuziasmul celor mici. Deşi şi aici atmosfera este destinsă şi copiii se distrează în timp ce învaţă, ei îşi iau rolul mai în serios şi nu vor să facă nici o mişcare greşită.
Cătălina (11 ani) spune că la şcoala micile vedete cel mai mult i-a plăcut să cunoască „noi tehnici de adaptare în societate, dar şi distracţia „. Ea mai spune că apreciază felul în care profesorii lucrează cu ei şi cursurile ţinute. „Îmi plac tehnicile profesionale de aici, profesori extraordinari şi faptul că la sfârşitul fiecărui semestru facem câte un film. Am jucat până acum în două filme. În primul suntem prezentaţi toţi aşa cum suntem noi şi în al doilea suntem la o petrecere. Încă nu m-am gândit la ce vreau să mă fac când cresc mare, mi-ar plăcea să lucrez în televiziune, dar nu ştiu sigur”, adaugă fata.
Copiii de la şcoala micilor vedete sunt deja cunoscuţi şi au avut şansa să guste puţin din plăcerile unei vedete adevărate. Ei s-au plimbat pe covorul roşu la premierea primului lor film şi s-au bucurat de atenţia presei. „Până acum am filmat din seria „Aventurile micilor vedete”: „Micile vedete la şcoală” şi „Micile vedete acasă”. Au filmat un week-end întreg de la opt dimineaţa la opt seara şi copiii nu s-au plictisit, dimpotrivă mai vroiau. Pe 14 martie va avea loc premiera ultimului scurtmetraj”, spune Ema Pendiuc.
