Revolte violente zguduie Kasserine, oraş defavorizat din centrul Tunisiei, amintind de furia care a împins locuitorii să coboare în stradă la 17 decembrie 2010, reprezentând prima scânteie care a aprins revoluţia tunisiană. În urmă cu cinci ani, imolarea lui Mohamed Bouazizi, un vânzător ambulant de fructe şi legume, a cărui marfă fusese confiscată de autorităţi, a declanşat manifestaţiile de stradă din Sidi Bouzid care au dus la înlăturarea de la putere a clanului lui Ben Ali. Acum, la început de an, decesul şomerului de 28 ani Ridha Yahyaoui, electrocutat la 16 ianuarie după ce s-a urcat pe un stâlp pentru a protesta contra retragerii sale de pe o listă de angajări în funcţii publice, a pus foc butoiului cu pulbere. Asemănarea dintre cele două situaţii nu se oprește aici. Aflate la distanţă de doar 50 km, Kasserine şi Sidi Bouzid sunt două oraşe din centrul Tunisiei, regiune defavorizată unde locuitorii se simt abandonaţi de guvern.
Incidentele care zguduie Kasserine de peste o săptămână au impact într-o ţară unde populaţia, mai ales tinerii, suferă din cauza crizei economice, iar extinderea corupţiei face inegalităţile tot mai dificil de suportat pentru populaţia exclusă de pe piaţa muncii. Manifestaţiile au urmat un curs violent, tinerii care au blocat artera principală a oraşului au atacat cu pietre contra poliţia, care a ripostat cu gaze lacrimogene. Kasserine şi regiunea sa s-au inflamat din nou în mijlocul iernii pentru că după cinci ani nu s-a schimbat nimic. Şomajul, analfabetismul, speranţa de viaţă, toţi parametrii sociali sunt alarmanţi.
A fost instaurată o încetare a focului, care a fost imediat violată, motivată de ministrul tunisian de Interne de necesitatea „protejării vieţilor”, de „evitarea oricărei escalade” şi pentru împiedicarea „elementelor teroriste de a încerca să exploateze situaţia”. Kasserine se află situat la picioarele Muntelui Chaambi, considerat principalul maquis jihadist al ţării. Armata a anunţat o „operaţiune asupra munţilor din apropiere de Kasserine şi Sidi Bouzid cu artileria şi aviaţia”. Obiectivul anunţat de Ministerul Apărării este împiedicarea jihadiştilor să „coboare în oraşe”.
Fiul impus de preşedinte
Pe acest fond social exploziv, preşedintele Beji Caid Essebsi îşi promovează fiul, Hafedh Cais -Essebsi în fruntea partidului aflat la putere, Nidaa Tounes. Cinci ani după revoluţia Iasomiei, parte a revoluţiilor „primăverii arabe” care au capotat peste tot sau au căzut în violenţă, Tunisia a căzut din nou pradă demonilor politicii politicienilor. Cu o economie care nu s-a redresat, când turiştii nu au revenit, şocaţi de atentatul terorist sângeros din Soussa şi de teama că Statul Islamic va lovi regulat ţara şi faptul că SI se instalează în Libia vecină, fragila Tunisie s-a lansat într-un război de succesiune.
Pentru că este tabu, subiectul nu se discută la vedere. Şeful statului, Beji Caid Essebsi, va avea 90 de ani în noiembrie viitor şi se pune întrebarea cine îi va succeda în 2019, data alegerilor legislative şi prezidenţiale. Foarte popular, el a decis să-şi plaseze fiul în pole position. La 10 ianua-rie, primul congres al Nidaa -Tounes, partidul la putere fondat în 2012 de Beji Caid Essebsi, l-a numit în fruntea sa pe fiul preşedintelui, Hafedh Caid Essebsi. Congresul s-a ţinut în prezenţa preşedintelui Republicii, care a avizat numirea. Totul a produs emoţie într-o Tunisie republicană şi reticentă la ideea de a vedea instalarea unui sistem ereditar (toate tentativele trecute de după obţinerea independenţei au declanșat grave crize politice). Poate că afacerea nu ar fi făcut un zgomot atât de mare dacă fiul preşedintelui, la 53 de ani, nu ar fi un novice în politică.
Un partid bulversat
Hafedh a reuşit să semene zâzanie în partidul care conduce Tunisia din 2014, după ce a câştigat alegerile. Dar, de câteva luni, partidul se clatină şi se înfruntă două clanuri. De o parte, Caid Essebsi, susţinut de foştii RDC, partidul lui Zine el-Abidine Ben Ali, şi de oamenii de afaceri cu o reputaţie mai mult sau mai puţin bună. De altă parte, clanul secretarului general al partidului, Mohsen Marzouk, 50 ani. Laic, fost militant de stânga (ca student), apoi implicat în lupta pentru drepturile omului, Marzouk a trecut prin închisorile lui Ben Ali şi apoi a lucrat cu Benji Caid Essebsi pentru alegerea acestuia ca preşedinte.
Apreciat de americani, el se opune virulent acaparării partidului de către fiul preşedintelui. Din decembrie trecut, Marzouk a demisionat din postul de secretar general al partidului şi a fost însoţit de câţiva politicieni cu greutate. Ei refuză „consensul” între partide, inclusiv cele islamiste, promovat de şeful statului. Politică ce a antrenat plecarea a 21 de deputaţi din Nidaa Tounes. Rezultatul este că Essebsi Junior conduce un partid „la putere” care a pierdut majoritatea în Adunarea naţională în profitul Ennahda, islamist.
Rivalitatea dintre Hafedhi Caid Essebsi şi Mohsen Marzouk pentru cucerirea partidului şi a ţării este dublată de o dispută ideologică. Marzouk vrea lansarea unei noi mişcări sociale, cu respectarea idealurilor republicane şi laice, care au permis Nidaa Tounes să câştige în 2014. Pentru el, islamiştii din Ennahda sunt adversari, şi nu parteneri.
