Dacă în Libia lui Gaddafi marile puteri occidentale au decis să stopeze lupta inegală dintre forţele dictatorului şi rebeli, în Yemen gloanţele lunetiştilor lui Ali Abdullah Saleh fac ravagii printre demonstranţii pacifişti de la Sana şi Taiz şi nimeni nu se sesizează. Deşi o astfel de atitudine este inacceptabilă, condamnabilă şi ar trebui imediat sancţionată de Naţiunile Unite, acest lucru nu se întâmplă. Şi, cel mai probabil, nici nu se va întampla în perioada care urmează. Iată de ce.
Ali Abdullah Saleh este primul şi singurul preşedinte al Yemenului de până acum. A preluat puterea în Republica Arabă Yemen (Yemenul de Nord) în 1978 şi a devenit preşedintele întregii ţări în 1990, după ce a unificat zona de nord, controlată de clanurile şiite Houthi, cu cea din sud, dominată de o populaţie sunită. Într-un recent articol publicat de revista The Nation, Saleh este caracterizat drept un cameleon viclean care s-a descurcat de minune în timpul războiului rece, în perioada războiului dintre Afganistan şi URSS şi în timpul campaniilor americane din Irak.
Saleh a ştiut să se menţină la putere controlând puternicele triburi din Yemen în timpul Celor Şase Războaie, desfăşurate între 2004 – 2010, învrăjbindu-le unul împotriva celuilalt. A folosit Al Qaeda să-şi elimine adversarii politici şi să obţină armament american, pentru ca apoi să le permită americanilor să bombardeze Al Qaeda sau, mai exact, ramura peninsulară a organizaţiei, numită AQAP. Acţiunile împotriva AQAP s-au desfăşurat în mare secret şi de câte ori au dorit Statele Unite, iar autorităţile yemenite au acoperit toate pagubele colaterale, deloc neglijabile de-a lungul anilor.
Saleh, care este poreclit Şeful în Yemen, este considerat omul americanilor în Peninsula Arabică. Încă de la începutul mandatului, preşedintele Barack Obama şi John Brennan, şeful contraterorismului american, au fost foarte interesaţi de această ţară. Interesaţi exclusiv pe probleme de terorism şi apărare, nicidecum economice, atitudine care durează de un deceniu. Astfel, Yemenul a devenit cea mai săracă ţară din lumea arabă şi prima care riscă să rămână fără suficiente rezerve de apa potabilă. Astfel, Yemenul a devenit o pepinieră pentru organizaţii teroriste gen Al Qaeda.
Colonelul în rezervă W. Patrick Lang, care îl cunoaşte pe Saleh din 1979, de pe vremea când era detaşat în Yemen pe probleme de apărare, spune despre dictator ca este un „diavol şarmant” care ştie să joace pe degete triburile din Yemen. Patrick şi omologul său britanic de la MI6 obişnuiau să vâneze gazele şi babuini alături de Saleh.
„În Yemen este o balanţă precară între autoritatea guvernamentală şi autoritatea tribală”, spune Patrick pentru The Nation. „Triburile vor dicta viitorul Yemenului, nu AQAP.”
În timpul războiului dintre URSS şi Afganistan, mulţi yemeniţi s-au înrolat în Jihad şi au plecat să lupte de partea afganilor. Când s-au întors înapoi, Saleh le-a acordat privilegii şi un trai tihnit, pentru ca apoi să-i folosească în războiul civil din 1994, când a luptat împotriva secesioniştilor suniţi din sud.
Incidente grave trecute cu vederea
Pe 21 martie 2011, la Sana, capitala Yemenului, a avut loc un masacru în care şi-au pierdut viaţa 52 de protestatari care cereau paşnic abdicarea lui Ali Abdullah Saleh. Mulţi dintre ei au fost împuşcaţi de lunetiştii forţelor speciale ale dictatorului. După acest incident, Robert Gates, Secretarul de Stat American, aflat în vizită la Moscova, a fost întrebat de un jurnalist dacă îl mai susţine şi acum pe Saleh. Gates a răspuns că „nu este treaba Statelor Unite să se amestece în problemele interne ale unui stat suveran, ca Yemenul.”
Statele Unite condamnă violenţele şi cer o soluţie politică în Yemen, dar nu susţin o schimbare de regim şi nici o intervenţie militară, deşi până acum au avut loc foarte multe abuzuri împotriva populaţiei. De fapt, pe americani îi îngrijorează că o eventuală debarcare a lui Saleh ar putea duce la o dezvoltare fără precedent a organizaţiei AQAP, despre care se spune că ar avea numai în Yemen între 300 şi 500 de membri, deşi alţii vorbesc de câteva mii. De fapt, Yemenul este atât de important în ecuaţia terorismului islamic, încât liderul radical yemenit Anwar al-Awlaki figurează pe aceeaşi listă cu Osama bin Laden.
Populaţia din provincia Houthi vede guvernul lui Saleh ca pe o marionetă a Statelor Unite. Însă dictatorul este profund subestimat dacă este considerat o simplă marionetă. Saleh s-a folosit de AQAP să îşi elimine opozanţii politici şi a creat în Yemen un sol fertil pentru terorişti, cărora le-a acordat documente şi permisiunea să circule liberi prin ţară. Fapt cunoscut numai la vârful agenţiilor CIA şi FBI. Dar Saleh s-a folosit şi de Al Qaeda să obţină fonduri de la SUA şi Arabia Saudită.
Situaţia s-a schimbat după incidentul din 12 octombrie 2000, când o ambarcaţiune motorizată cu 230 de kilograme de explozibil la bord a făcut o gaură uriaşă în vasul de război USS Cole, ancorat în portul Aden. Au murit 17 soldaţi americani, iar în urma investigaţiilor s-a descoperit că majoritatea participanţilor la atentat erau din Yemen. Din acel moment Statele Unite au considerat Yemenul un pericol la adresa siguranţei lor şi au decis să îl ajute pe Saleh să lupte împotriva teroriştilor.
După atacul de la 11 septembrie, preşedintele Bush a pus Yemenul pe harta războiului împotriva terorismului, însă Saleh s-a grăbit să spună că ţara sa este „un cimitir pentru invadatori.” În noiembrie 2001, dictatorul a făcut o vizită la Washington şi s-a întors înapoi cu ajutoare în valoare de 400 de milioane de dolari, bani împrumutaţi de la Banca Mondială şi FMI, conform The Nation. În plus, dictatorul a primit asistenţă militară pentru forţele sale speciale, iar americanii au construit la Camp Lemonier (o oră distanţă de Yemen cu vaporul), o tabără antiteroristă condusă de CIA. De aici s-au organizat atacurile împotriva teroriştilor AQAP.
Washington şi Saleh, o colaborare de „succes”
Pe 6 septembrie 2009, Saleh l-a primit pe Brennan într-o vizită oficială la Sana. În urma întâlnirii, Statele Unite au primit acces nelimitat pe teritoriul Yemenului, pentru a desfăşura acţiuni de contraterorism, conform unei telegrame WikiLeaks, citată de The Nation.
Pe 17 decembrie 2009 un avion de supraveghere a fixat mai multe ţinte pe teritoriul Yemenului. Acesta era primul pas al operaţiunii care a primit nume de cod Indigo Spade, totodată cel mai puternic atac american pe teritoriul Yemenului. O rachetă Tomahawk a fost lansată de pe un submarin aflat în apele teritoriale ale Yemenului şi a lovit un grup de case din Al Majalah, un sat în apropiere de Abyan. Între timp o altă rachetă a lovit în Arhad, o suburbie a capitalei Sana. Toate aceste locaţii vizau terorişti Al Qaeda şi pe Qasim al-Rimi, conducătorul acestora.
Când atacurile au ajuns în presă, Pentagonul a arătat cu degetul spre Yemen, iar Saleh şi le-a asumat imediat. În urma operaţiunii Indigo Spade au murit 41 de oameni, din care 17 erau femei şi 21 erau copii. Au urmat şi alte atacuri, iar sursele oficiale yemenite au declarat că de la începutul acestora, în luna decembrie 2009, peste 200 de oameni şi-au pierdut viaţa, din care numai 40 erau afiliaţi la Al Qaeda.
Pe 25 mai 2010, o rachetă americană care viza Al Qaeda a lovit un convoi în deşertul Marib. Înformaţiile pe care americanii le avea erau în mare parte corecte, însă problema este că într-una din maşini se afla Jaber al-Shabwani, guvernatorul provinciei Marib, un negociator de top în efortul de dezarmare a organizeţiei AQAP. La fel ca în celelalte atacuri, armata yemenită şi-a asumat loviturile.
Însă lovitura a avut un mare ecou, deoarece tribul Shabwani a aruncat în aer un segment al conductei de petrol care facea legătură între Marib şi terminalul Ras Isa de la Marea Roşie. Tribul a atacat şi palatul prezidenţial al lui Saleh şi a cerut să fie scoşi la suprafaţă adevăraţii vinovaţi. În iunie 2010 a venit şi replica organizaţiei AQAP, care a atacat poliţia secretă yemenită din Aden.
Pe 29 octombrie 2010, zborul 201 al companiei aeriene Flight Emirates a aterizat pe aeroporul JFK din New York escortat de avioane de luptă. Preşedintele Obama a declarat la televizor că SUA tocmai s-a confruntat cu o ameninţare teroristă reală, iar firul investigaţiei ducea spre Yemen.
Yemenul lui Saleh este un stat infestat de terorism, răvăşit de revolte reprimate violent şi cu o populaţie săracă, care nutreşte profunde sentimente antiamericane; o parte dintre ele alimentate de atacurile care au început în 2009 şi care au făcut multe victime nevinovate.
Prezenţa lui Saleh la cârma ţării este dorită de SUA. Oricât de mult ar cere populaţia democraţie în piaţa de la Sana, oricât de mulţi oameni vor muri în revolte, şi oricât de tare şi-ar dori SUA regimuri democratice în toată lumea, o intervenţie similară cu cea din Libia nu este posibilă.
