Preşedintele Obama va anunţa miercuri numărul de trupe care vor fi retrase din Afghanistan în iulie, informează blogul globalspin al revistei Time. Unii dintre comandanţii militari par să vrea ca trupele să rămână în Afghanistan pentru, cel puţin, încă 3 ani, în timp ce alţii doresc ca numărul de trupe retrase să fie cât mai mare şi acest lucru să se facă cât mai repede. Totuşi, numărul de soldaţi americani prezenţi în Afghanistan are slabe şanse să influenţeze rezultatul războiului.
Imediat ce a ajuns la conducerea Casei Albe, Obama a fost supus la presiuni de către Pentagon şi a trimis încă 30.000 de soldaţi în Afghanistan. Indiferent de câştigurile strategice care s-au făcut din acel moment – şi care, probabil, se vor face în următorii 2 ani, dacă numărul de trupe va fi menţinut – Obama va fii foarte conştient că 10 ani de conflict armat în Afghanistan nu au transformat în nici un fel dimensiunea strategică. Argumentul principal este oferit de secretarul Apărării, Robert Gates, care spune că rezultatele obţinute acolo sunt „fragile”.
„Sigur că sunt: experienţă a arătat că nu există niciun motiv să ne aşteptăm că orice zonă eliberată de trupele NATO va rămâne aşa în momentul în care ei îşi reduc numărul de forţe. Sunt foarte puţin şanse să ne aşteptăm la ceva diferit în cazul unui conflict al armatelor străine împotriva insurgenţilor, susţinuţi de o mare parte din populaţie şi având ţara vecină ca refugiu. Cine ar vrea să fie preşedintele care să supravegheze un război ratat?”, spune jurnalistul Tony Karon de la TIME.
Acţiunile trecute ale lui Obama sugerează că retragerea de trupe va viza mai puţin de 5.000 de militari americani, din cei 100.000 prezenţi în Afghanistan. Este de aşteptat ca preşedintele să definească declinul succesului războiului concentrându-se pe protejarea Americii de un nou atac Al-Quaeda şi folosind uciderea lui Osama Bin-Laden ca argument că situaţia este aproape rezolvată. Reţeaua teroristă, mult redusă după un deceniu de conflicte, acţionează acum mai mult în Pakistan decât în Afghanistan.
Scopul de reclădire a naţiunii al misiunii din Afghanistan, enunţat pentru prima dată de administraţia Bush, este departe de a fii atins în viitor. SUA susţine guvernul corupt şi ambivalent al lui Karzai, ştiind că acesta are foarte puţine şanse să câştige populaţia de partea sa în zona de conflict, dar conştientizând că nu are o alternativă mai bună. Argumentul că Statele Unite trebuie să se afle în Afghanistan pentru a împiedica căderea Pakistanului în mânile forţelor talibane este controversat din simplul motiv că oficialii pakistanezi văd în talibani un aliat care împărtăşeşte interesele stategice Islamabadului în Afghanistan. Şi oficialii din Pakistan privesc situaţia în acelaşi fel. Pakistanul a fost sediul conducerii talibane, shakura, de când trupele americane şi aliaţii lor afgani au înlăturat gruparea de la putere în 2001. Generalii care iau deciziile în Pakistan nu au încetat să vadă în Afghanistan un element cheie în rivalitatea lor strategică cu India, doar pentru că a devenit punctul principal de concentrare geostrategică a razboiui american împotriva terorismului.
Pe 7 iunie Afghanistanul a depăşit Vietnamul ca cel mai lung război din istoria SUA, având un număr de trupe implicate de două ori mai mare decât în cel de-al Doilea Război Mondial. Totuşi, cea mai relevantă comparaţie este cea cu invazia de 9 ani a Uniunii Sovietice – etalon pe care SUA l-a depăşit anul trecut, în noiembrie.
Sigur, există diferenţe între cele două conflicte: Moscova nu a fost victimă unor atacuri teroriste provenind din Afghanistan şi a întâmpinat rezistentă din partea tuturor grupurilor etnice, având în vedere că prezenţa Vestului este blamată de majoritatea Pashtun, dar şi-a găsit aliaţi în comunităţile Tajik, Uzbek şi Hazara, ai căror lideri au fost grupaţi în Alianţă Nordică care s-a opus regulilor talibane. Şi, de asemena, lupta americană contra insurgenţilor este mult mai avansată şi mult mai eficientă decât cea a Armatei Roşii.
Totuşi, că şi ruşii, operaţiunile ameircane nu controlează decât o parte a ţării; Iniţiativa slabă a guvernului este sprijinită, însă sprijinul nu se extinde prea departe de capitală; Pakistan continuă să funcţioneze ca o bază de rezervă pentru insurgenţi şi tendinţele nu par să sugereze că insurgenţii vor fi eliminaţi.
Trupele americane nu vor fi indrumte în Afghanistan precum o forţă expediţionară britanică din secolul 19. Totuşi, nimeni nu este în stare să învingă un duşman în stilul luptelor de gherilă, acesta dispărând şi formându-se în altă parte, oriunde armatele străine îşi concetreaza forţele. Talibanii nu trebuie să răvăşească Kabulul pentru a câştiga. Aşa cum spunea Harry Kissinger în cazul unui asemenea tip de insurgenţi, trupele de gherilă câştiga dacă nu sunt învinse; armata obişnuită pierde dacă nu câştigă.
Operaţiunea NATO, condusă de americani, în mod clar nu câştigă, chiar dacă a reuşit să agite apele în zonele unde şi-a concentrat trupele. Sondajele arată că majoritatea americanilor nu consideră că acest război mai merită purtat. Această opinie este împărtăşită şi de majoitatea afganilor din zona de conflict Pashtun.
Perspectiva reconfortantă oferită americanilor care aşteaptă războiului care a a costat 100 de milioane de dolari pe este aceea Statelor Unite antrenează echipează trupele de securitate afgane, aşteptându-se acestea la 300.000 Octombrie. Totuşi, observatori militari din Vest convinşi aceste nou create vor fi stare vor dori continuie luptele NATO, după ce trupele acestora vor fi retrase 2014 ultimele – însă forţele Alianţei Nordice vor lupta , cu siguranţă, pentru a-şi apăra teritoriul de întoarcerea talibanilor. În acest moment forţele de la Kabul nu controlează un teritoriu prea mare jurul capitalei acest lucru este puţin probabil se schimbe, indiferent de cine se va afla la putere.
Washingtonul pare să fi recunoscut că singura modalitate prin care va putea să îşi uşureze misiunea în Afghanistan este să negocieze un tratat de pace cu talibanii pe care a sperat iniţial să-i distrugă. Gates, secretarul Apărării, a adus la cunostiinta săptămâna trecută faptul că negicierile în acest sens au început, deşi nu se aşteptă niciun progres imediat.
Scopul războiului purtat de NATO în ultimii 2 ani a fost acela de a stabili o relaţie de negociere favorabilă Occidentului, sperând să le demonstreze talibanilor că nu pot domină pe câmpul de luptă, aşadar trebuie să stabilească relaţii favorabile cu Statele Unite în cadrul negocierilor. Obiectivul talibanilor era exact opusul: de a demonstra inutilitatea eforturilor NATO şi astfel să-şi impună propriile doleanţe în cadrul negocierilor pt pace.
În ciuda acestor eforturi, talibanii nu par să se simtă obligaţi să accepte condiţiile de pace impuse de SUA. Din contră, aceştia par să lupte mai înverşunat, fiind de părere că circumstanţele şi timpul acţionează on favoare lor.
Aşadar, este puţin probabil ca rezultatul războiului să fie decis de numărul de trupe angajate de Obama în conflict. În schimb, rezultatul va fi influenţat de ce compormisuri politice vor face Alianţă Nordică, Afghanistan, aliaţii lor şi Statele Unite.
