Ma scuzati ca va intrerup din dezbaterile, importante desigur, despre candidatii la prezidentiale din 2014 sau din cele despre injuraturile pe care si le-au adresat in ultimile cinci minute Victor Ponta si Traian Basescu. As vrea insa sa va intreb: ati mai auzit ceva, in ultimul timp, despre proiectele Rosia Montana si explorarea si exploatarea gazelor de sist?
Anul 2013 s-a remarcat in mod deosebit in ceea ce priveste protestele de strada din Romania. Dupa amploarea pe care au capatat-o in toamna trecuta miscarile anti-Rosia Montana si anti- gaze de sist, ai fi spus ca cele doua subiecte se vor afla si pe agenda publica din 2014. Cu singura conditie ca Guvernul Ponta sa-si fi mentinut, bineinteles, interesul de a rezolva in vreun fel cele doua proiecte, asa cum declarau ferm reprezentantii puterii in urma cu cateva luni. Sa lasam insa, deocamdata, deoparte controversata tema a mineritului din Apuseni, unde Victor Ponta a scaldat-o inca de la inceput, spunand una ca premier si alta ca deputat, si sa ne concentram pe gazele de sist. Poate va mai amintiti cat de des ne erau repetate, din zona guvernamentala, idei precum “necesitatea obtinerii independentei energetice a Romaniei”, ca sa nu fim la mana Rusiei si a Gazprom, “oamenii neinformati protesteaza la Pungesti”, si asa mai departe.
Ce s-a intamplat cu aceste declaratii transante? Unde s-a pierdut acest veritabil angajament verbal al puterii de a sprijini cautarea de noi resurse de hidrocarburi in Romania?
In “Programul de actiuni al guvernului pentru 2014-2016” ( programul de guvernare al noii coalitii) nu gasim mai nimic despre tema gazelor de sist. “ Incurajarea investitiilor pentru descoperirea unor noi rezerve de hidrocarburi si cresterea ratei de inlocuire a rezervelor existente”, aceasta este cam singura referinta care ar putea sa te duca cu gandul la exploatari de genul celei de la Pungesti, unde anul trecut au avut loc confruntari intre jandarmi si protestari, speculate cu ticalosie in favoarea opozantilor gazelor de sist.
Problema exploatarii gazelor de sist in Romania a ramas acum pur si simplu in aer- ca si proiectul Rosia Montana, de altfel. Chiar daca subiectul folosirii resurselor proprii ale Romaniei este cat se poate de actual, intr-un moment in care relatia dintre UE si Rusia, cu implicatiile sale economice, risca sa fie aruncata in aer de evenimentele din Crimeea, Guvernul (cu toata masinaria sa de propaganda) prefera sa tina sub pres aceasta tema.
Ratiunile sunt in primul rand electorale pentru ca, pe masura ce lupta pentru prezidentiale devine mai echilibrata, Victor Ponta va fi dispus sa riste tot mai putin in cazul subiectelor delicate. Cu toate problemele pe care le are, premierul nu vrea sa aiba de-a face acum si cu miscari de strada, proteste, campanii pe site-urile de socializare, chiar daca asta ar insemna sa apere respectarea legilor din aceasta tara.
In timp ce noi stam blocati in campania electorala, in jurul nostru lucrurile se misca. O stire trecuta aproape neobservata spune ca Polonia tocmai a decis sa scuteasca de impozite pana in 2020 exploatarile de gaze de sist, tocmai pentru ca acest domeniu sa fie mai atractiv pentru investitori. Nu stiu daca aceasta este o solutie si pentru Romania, daca ceea ce face Polonia este bine sau rau, dar macar acolo se iau decizii intr-un sens sau in altul.
In Romania situatia se complica din ce in ce mai tare in acest domeniu. La inceputul lunii martie, Tribunalul Vaslui a decis ca hotararea Consiliului Local Pungesti prin care interzicea explorarea si exploatarea gazelor de sist pe raza comunei este ilegala. In alte cazuri similare insa, judecatorii au decis exact contrariul, bazandu-se pe o alta interpretare a legii petrolului. In acest timp, miscarile impotriva explorarilor sunt din ce in ce mai puternice, apar mitinguri unde te astepti mai putin, iar internetul si retelele de socializare sunt asaltate de organizatiile si activistii anti-gaze de sist. Romania are, probabil, nevoie de o noua legislatie in domeniu, asa cum are nevoie si de campanii de informare facute cu buna-credinta. Altfel, riscam sa compromitem definitiv acest subiect. Si poate nu este chiar momentul cel mai potrivit pentru acest lucru.
