Victor Ponta încearcă să schimbe imaginea primului ministru din România, a omului încruntat şi schimonosit de greutatea guvernării, a liderului plin de importanţă şi gata să se ia la harţă cu oricine. Premierul pare însă interesat doar de imagine, nu şi de substanţă.
Peste 60 la sută dintre români îl simpatizează pe Victor Ponta, potrivit unei proaspete cercetări Geopol. Primul ministru creşte încet şi sigur în sondaje, după ce astă vara l-a lăsat pe Crin Antonescu să fie magnetul antipatiilor prezidenţiale şi occidentale, iar acum recuperează folosindu-se de o strategie total opusă celei gândite la suspendarea lui Traian Băsescu. Ponta trece astfel pe primul loc în opţiunile prezidenţiale ale electoratului cu circa 25 la suta, faţă de 20 cât înregistrează candidatul oficial al USL în competiţia pentru Palatul Cotroceni.
La un an de la preluarea puterii de către PNL şi PSD, liderii celor două partide şi-au inversat sensul de mers: Crin Antonescu a început coboare, Victor Ponta urcă. Premierul reuşeşte această performanţă deşi în cele 365 de zile de guvernare preţurile au continuat să crească, piaţa locurilor de muncă să se restrângă, iar taxele şi impozitele s-au mărit şi inmulţit. Oamenii nu sunt încă supăraţi pe el şi răsuflă uşuraţi că după opt ani de războaie politice zgomotoase, Opoziţia –în cazul de faţă Traian Băsescu- şi Puterea – reprezentată de Victor Ponta – au găsit o cale decentă de comunicare.
Victor Ponta zâmbeşte mult, nu se enervează, nu intră în explicaţii inutile şi pare tot timpul pregătit să spună lucruri prietenoase despre Crin Antonescu şi cuvinte mai dure la adresa lui Traian Băsesecu. Premierul nu încalcă niciodată în public anumite limite, de aceea românii îl privesc cu amabilitate. Ei nu ştiu că la şedinţele de guvern se cam plictiseşte, că nu are mereu răbdare să stea până la sfârşit, că preferă să vorbească la televizor, decât să le dea explicaţii miniştrilor sau că nu are timp să aprofundeze cu adevărat vreun subiect dintre cele importante pentru ţară.
Victor Ponta a devenit preferatul electoratului pentru că nu mai are nici un adversar. Traian Băsescu este aliatul său, iar Crin Antonescu a fost anihilat fără să-şi dea seama că deşi deţine fotoliul numărul doi în stat, funcţia sa este butaforică. Spre deosebire de el, primul ministru este tot timpul în acţiune sau cel puţin aşa lasă impresia: munceşte, se întâlneşte cu persoane importante, dă declaraţii, are idei, vrea să confişte maşinile de lux ale celor care nu respectă regulile, nu lasă ţara să se ducă pe apa sâmbetei, vorbeşte şi mai ales le arată alegătorilor că este mereu prezent. Imaginea face totul, dar ea singură nu l-ar putea ţine pe Victor Ponta în fruntea guvernului, dacă în spatele lui n-ar funcţiona un întreg angrenaj de roţi dinţate: sistemul de care depinde aproape în totalitate şi care acum îl ajută, chiar dacă mai târziu s-ar putea să-l saboteze, cum s-a întâmplat cu Adrian Năstase sau chiar cu Traian Băsescu. Victor Ponta pare să fi înţeles câte ceva din ceea ce li s-a întâmplat acestora şi este nu doar mai precaut, ci şi mai pregătit. Are lângă el o echipă care-l învaţă ce să facă, în ce fel să vorbească, ce idei să lanseze, cât de amical să fie cu presa, cum să fie şarmant, cui să zâmbească, pe cine să sape şi în ce fel.
Victor Ponta încă se mai poartă ca un tânăr lider care mai are de învăţat, ca un ucenic nesigur de el, care ascultă sfaturile celor mai experimentaţi, dar sub masca de liceean întârziat, cu bretonul tuns prea scurt premierul şi-a creat propriile sale reflexe cinice, mizând pe sfaturile lui Machiavelli, fiindcă “oamenii sunt atât de simpli şi de conduşi de nevoile lor curente, încât cel ce caută să înşele nu va duce niciodată lipsă de clienţi care să se lase păcăliţi”.