Evenimentele recente de la Chisinau au schimbat semnificativ modul in care trebuie sa ne raportam la Republica Moldova. Trebuie sa renuntam la cateva marote proprii si sa intelegem mai bine ce se intampla. Am fost acolo in cele cateva zile de proteste si am avut multe momente cand mi s-a incretit pielea pe maini. E emotionant sa auzi multimea cantand "Desteapta-te, romane!". Sau sa lasi in urma oameni care striga "Romania/Romania!" si "Europa/Europa!". Inteleg si impartasesc emotiile. Dar acum este momentul sa ne adunam. Politica oficiala de pana acum – incercam sa deschidem usa Europei pentru Moldova si ne vom reuni in UE – trebuie sa fie ajustata.
In primul rand, trebuie sa intelegem corect realitatea de acolo. Iar realitatea este ca Voronin e un autocrat popular. Dupa opt ani de conducere, partidul sau este in continuare cel mai votat. Comunistii au facut regulile in favoarea lor si au abuzat de putere la aceste alegeri. Dar ne iluzionam daca vom crede ca Voronin e un fel de Ceausescu care sta sa fuga cu elicopterul. Are sprijin popular si controleaza ferm aparatul de stat. Trei sunt sursele popularitatii sale: nostalgia, cresterea economica si intretinerea sperietorii etnice.
Nostalgicii voteaza aproape instinctual un partid al comunistilor, doar pentru acest nume. Acesti oameni, in general batrani, au fost loviti crunt de caderea economica din anii ‘90. Conform Bancii Mondiale, 88% din moldoveni cazusera atunci sub pragul de saracie. Propaganda comunistilor le aminteste de acele vremuri: ne votati sau veti primi iar pensii si salarii in magiun si conserve. Un alt element al nostalgiei este ordinea. Cum imi spunea cineva recent la Chisinau, inainte de 2001 nu puteai sa treci seara prin parcuri, iti dadeau in cap. Guvernarea lui Voronin a curatat criminalitatea in stil sovietic. Cel care imi spunea povestea de mai sus nu voteaza cu Voronin, dar ii recunoaste meritul de a fi redus criminalitatea. Unii dintre cei arestati atunci castiga acum procese la CEDO. Voronin a adus ordine fara justitie. Pentru nostalgicii URSS, perioada de euforie proromaneasca de la inceputul anilor ‘90 nu inseamna podul de flori, ci saracie si criminalitate. Ei sunt zestrea electorala a lui Voronin, iar UE si Romania ar trebui sa aiba ceva de spus si pentru ei.
Voronin e popular si pentru ca a stabilizat economia. A avut acelasi noroc istoric pe care l-a avut Putin in Rusia: a venit dupa ce socul liberalizarii se calma. In plus, moldovenii care muncesc in Europa au ajuns sa trimita acasa 30% din PIB. Ne place sau nu, intre 1999 si 2004, 40% din populatie a sarit de pragul de saracie (tot potrivit Bancii Mondiale). Totusi, modelul putinian de economie de piata este epuizat. Reforma economica nu s-a facut, taxele mici nu inseamna mare lucru fara libertate economica si justitie independenta, iar modelul oligarhic este dus la extrem: apropiatii lui Voronin se imbogatesc, iar afaceristii neobedienti sunt falimentati. Voronin a fost capabil sa stabilizeze economia, dar nu o va moderniza.
A treia sursa de voturi este atatarea sperietorii etnice. Din pacate, aici ii facem jocul. Un sfert din populatie (fara Transnistria) este rusofona. Agitand sperietoarea "Romania", Voronin ii castiga automat (nici un partid rusofon nu a mai intrat in Parlament). Pe langa asta, exista marele bazin electoral al celor care se considera moldoveni, nu romani. Noi putem sa-i consideram romani si acesta este adevarul istoric, dar asta conteaza prea putin la urne. A merge permanent pe un mesaj etnic nu face decat sa izoleze minoritatea proromaneasca de acolo. Mesajul nostru ajunge doar la cei care se considera deja romani. Asta ii convine de minune lui Voronin: nu are nevoie de votul lor, e destul sa-i izoleze de ceilalti.
Ce putem face? Sa fim pragmatici, inteligenti si indrazneti. Sa incetam sa dam bani pentru festivaluri de poezie nationalista. Nu e bine sa platim oamenii pentru a fi romani. Am putea sa facem ce fac polonezii si lituanienii cu Belarus. Polonia finanteaza o televiziune care isi propune sa informeze publicul de acolo. Informatie libera si echidistanta – de asta au nevoie moldovenii de orice etnie. Lituania finanteaza o universitate belarusa in exil. Exista in Moldova o societate civila activa cu care Romania nu prea are legaturi. stiti cine este cel mai important finantator dintre tarile UE in Moldova? Suedia. Desi Voronin viseaza bani romanesti care cumpara mintile tineretului, adevarul este ca suntem zgarciti. Suedia aloca Moldovei fonduri de dezvoltare de 10 de ori mai mari decat Romania. Agentia Suedeza de Dezvoltare este un actor major la Chisinau si finanteaza proiecte diverse, de la asistenta pentru reforma administratiei la monitorizarea alegerilor si analize ale sistemului de termoficare din Chisinau. Danezii, englezii, chiar si cehii ofera mai multe fonduri Moldovei decat Romania. Ei nu au un interes particular pentru Moldova, uneori sunt naivi, guvernul lui Voronin s-a priceput sa ia banii facandu-se ca lucreaza. Ce poate sa faca Romania? In conditiile in care avem un guvern ostil la Chisinau, trebuie sa mergem spre societate. Spre ONG-urile care furnizeaza servicii sociale (ganditi-va cum ar suna placute cu "Aceasta cresa a fost construita de Guvernul Romaniei" prin Moldova). Spre primariile oraselor conduse de opozitie si gatuite financiar de guvernul comunist.
Trebuie sa avem o strategie coerenta pentru Moldova. Este nevoie doar de curaj si inteligenta. Daca vom folosi banii in mod destept si vom aloca macar dublu fata de cat cheltuiesc suedezii in Moldova (10 milioane euro pe an), daca vom cointeresa UE sa nu mai lucreze cu guvernul lui Voronin, ci cu societatea moldoveneasca (asa cum face in Belarus), pe termen mediu vom castiga societatea moldoveneasca pentru Europa – indiferent daca oamenii aceia se considera romani sau nu.
