Tot mai mulţi ruşi vorbesc despre emigrarea în Statele Unite, Europa, Israel, Asia sau America Latină. Motivele sunt nenumărate, de la educaţia slabă, lipsa libertătii politice şi de exprimare până la lipsa locurilor de muncă şi dificultatea de a stabili o afacere profitabilă. Tinerele talente consideră că emigrarea în masă nu este doar un trend, ci o necesitate.
Nu există şanse de promovare
„Ne aşteptăm să muncim pentru un apartament cam 10 – 20 de ani, iar pentru procurarea unei maşini – cinci ani. Este foarte greu să-ţi înfiinţezi propria afacere, iar dobânzile pentru împrumuturi ajung la 30% pe an din cauza reglementărilor din sistem. Desigur, cel mai sigur loc de muncă ţi-l asiguri muncind pentru guvern, eu am făcut asta, dar nu voi mai repeta experienţa”, marturiseşte Konstantin Gaaze, tânărul editor politic al Moskovskie Novosti care a deţinut în trecut funcţia de consilier al ministrului sănătăţii.
Oamenii tineri şi instruiţi din Rusia nu se regăsesc în regimul politic actual, ei nu-şi găsesc locul în modelul capitalist construit de primul ministru Vladimir Putin în ultimul deceniu. Analistul politic, Dmitri Oreshkin, a analizat acest fenomen în rândul claselor de mijloc, într-un studiu publicat în ziarul independent Novaya Gazeta. Într-un sondaj online de 7237 cititori ai ziarului, 62,5% au declarat că se gândesc să părăsească ţara din cauza regimului economic şi politic.
Institutul independent de sondaje din Moscova, Centrul Levada, a descoperit o tendinţă similară studiului din Novaya Gazeta. Procentul de respondenţi care s-au gândit să se mute în străinătate a crescut de la 42% la începutul preşedinţiei lui Putin până la 44% numai în 2009, în ciuda creşterii nivelului de trai în această perioadă.
Majoritatea celor care au admis că doresc să plece au vârste sub 35 de ani, locuiesc într-un oraş mare şi vorbesc cel puţin o limbă străină. Acest procent din populaţia totală a Rusiei reprezintă viitorul economic, politic şi cultural al ţării.
Nici ruşii nu mai cred într-un viitor mai bun
„Emigrarea este în creştere”, afirmă Gleb Kuznetov, fostul manager de campanie pentru partidul de guvernământ Rusia Unită. „Două motive principale ale emigrării: graniţele deschise şi oboseala psihologică cauzată de către stat. Oamenii nu au încredere că sistemul este capabil să se schimbe şi să devină mai uman. Nimeni nu crede într-un „viitor luminos”, nici opoziţia, nici persoanele care lucrează pentru stat.”, mai adaugă analistul politic.
Domnul Kuznetov spune că ideea este larg răspândită în rândul tinerilor din clasa de mijloc, cărora le este mai uşor să stabilească o afacere şi să-si realizeze ambiţiile în străinătate. „Există mai multe oportunităţi de a te dezvolta in Occident, iar sistemul, deşi nu e mai puţin corupt, este mai previzibil şi mai deschis decât în patria rusă.”
Controlul şi cenzura de stat
În 2002 cel mai întâlnit motiv de emigrare era cel financiar. Până în 2010 lucrurile s-au schimbat, acum ruşii părăsesc ţara din motive socio-culturale (de exemplu: controlul statului asupra canalelor de ştiri, filme, chiar şi a muzicii pop). Occidentul le oferă tinerilor libertate de exprimare şi accesul neîngrădit la informaţiile de interes public, lucru care nu se întâmplă încă in Rusia.
Tinerii jurnalişti nu sunt o excepţie, mulţi vor să plece în Canada sau Statele Unite ale Americii. Natalia Rostova este un comentator respectat de media ruseşti, este corespondent la Slon.ru de opt ani, dar se gândeşte serios să părăsească Rusia. „Statul controlează televiziunile de ştiri, care niciodată nu-l critică pe Putin sau pe Dmitri Medvedev. Cei mai mulţi ruşi cred când televiziunea le spune că Occidentul este duşmanul nostru şi că Putin a salvat Rusia de oligarhii vechi. Însă ei nu ştiu nimic despre oligarhii noi, ocrotiţi de primul ministru. E greu să vezi că lucrurile nu se schimbă oricât de mult efort ai depune în calitate de jurnalist.”, explică Natalia Rostova.
În ciuda reformelor
Costurile înfiinţării unei afaceri sunt enorme în comparaţie cu cele de peste hotare. Sistemul de sănătate a fost distrus în ultima perioadă. De sistemul rus de învăţământ nici nu se mai vorbeşte. „Este foarte greu să găseşti un loc la şcoală sau la grădiniţă pentru copilul tău. Oamenii aşteaptă cu lunile de zile în Moscova ca să primească un loc într-o instituţie de învăţământ, calitatea acestuia nici nu se aduce în discuţie.”, afirmă Konstantin Gaaze, analist politic.
Educaţia copiilor în Occident este un trend printre cei mai bogaţi ruşi. Daria Ivanova spune că educarea copiilor în străinătate a devenit tot mai populară. Daria conduce o agenţie privată în Londra care pregăteşte copiii ruşi pentru şcolile occidentale private. „Sistemul de învăţământ rusesc este aproape de colaps. Totul poate fi cumpărat, de la locuri în şcoli pînă la grade şi diplome universitare. Mai ales după criza economică din 2008-2009, ruşii cu venituri mari se văd obligaţi de nivelul slab de pregătire al şcolilor să-şi trimită copiii în străinătate”, adaugă Daria.
Corupţia în creştere
Londra este plină de oameni de afaceri ruşi. De ce? Pentru că insecuritatea drepturilor de proprietate îi determină să emigreze. British Airways este salvarea patronilor care au intrat în dizgraţia statului din motive politice sau economice. „Relaţia dintre clasa politică şi clasa antreprenorială rămâne nesigură”, spune Sebastian Lawson, partenerul firmei de avocatură Freshfields. „Criza economică a dus la creşterea rolului băncilor conduse de stat. Ele sunt cei mai mari creditori, iar în cazul în care se decide că nu v-aţi respectat contractul de împrumut, acestea vă pot lua afacerea. „
„Indiferent de conducerea care va veni în 2012, acelaşi grup de politicieni şi ofiţeri de securitate vor fi la cârma Rusiei.” , aceasta este opinia tinerilor intervievaţi de Wall Street Journal Europe. Până la sfârşitul mandatului următor, Putin va avea 65 de ani, aflat de 20 de ani în poziţii înalte de conducere. Toate figurile politice imporatante vor avea peste 50 de ani, niciun tânăr nu va putea intra în această pânză densă a Rusiei Unite. Cel mai apropiat termen de comparaţie pentru Rusia este Tunisia sau Egiptul din 2011 daca nu se schimbă nimic la nivelul instituţiilor până la urmatoarele alegeri prezidenţiale.
