Noțiunea de „certificat energetic” a început să fie cunoscută încă de acum doi ani, când, în urma unui proiect de lege, a fost introdusă obligativitatea documentului în toate dosarele de vânzare-cumpărare sau inchiriere, prin Legea 159/2013 din Monitorul Oficial. Practic, astazi, daca esti proprietar al unui imobil, nu poti sa-l valorifici daca nu ai acest document. Prin comparatie, seamana cu certificatul de emitere noxe de la automobile sau cu certificatul de emitere radiatii al telefoanelor.
La ce ajută acest document?
Pe scurt, proprietarul sau administratorul unei clădiri sau unităţi de clădire (apartament, vilă, hală industrială) va fi obligat să pună la dispoziţia potenţialului cumpărător sau chiriaş o copie a certificatului energetic, astfel încât acesta să ia cunoştinţă despre performanţa energetică a clădirii. Ce înseamnă performanța energetică a unei clădiri? În primul rând randamentul caloric. De exemplu, o clădire cu pereți din beton armat va avea calificative proaste din punct de vedere energetic, pentru că acei pereți transpiră vara și fac igrasie și sunt foarte reci iarna, spre deosebire de o clădire cu pereți din cărămidă porotermă, poliester expandat la exterior și rigips în interior.
Legea este obligatorie pentru toți proprietarii, indiferent de orașul sau zona de proveniență. În plus, trebuie să știi că nu poți să apelezi la oricine pentru un certificat energetic și în niciun caz nu-l poți realiza tu personal. Înainte de a obține documentul, ai nevoie de un expert care să facă un audit energetic al clădirii.
Clădirile care trebuie să aibă certificat energetic și excepțiile de la regulă
Certificatul de performanţă energetică este întocmit pentru clădirile care se construiesc, se vând, se închiriază sau sunt supuse renovărilor majore. Concret, documentul este necesar pentru locuinţe unifamiliale, blocuri de locuinţe, birouri, clădiri ale instituţiilor de învăţământ, spitale, hoteluri şi restaurante, săli de sport, clădiri pentru servicii de comerţ sau alte tipuri de clădiri consumatoare de energie, clădirile aflate în proprietatea sau administrarea autorităţilor publice sau a instituţiilor care prestează servicii publice.
Certificatul nu este necesar pentru clădiri şi monumente protejate care fie fac parte din zone construite protejate, conform legii, fie au valoare arhitecturală sau istorică deosebită, deoarece acestora, daca li s-ar aplica cerinţele, li s-ar modifica în mod inacceptabil caracterul ori aspectul exterior. În plus, coeficientul unui certificat energetic are în vedere materialele folosite după normele ISO stabilite în ultimii ani, iar clădirile de patronimoniu cu vechimi de sute de ani s-au construit cu ajutorul unor materiale care nu se mai fabrică în prezent la fel ca în acea perioadă.
De asemenea, documentul nu este necesar pentru clădiri folosite ca lăcaşuri de cult sau pentru alte activităţi cu caracter religios, pentru clădiri provizorii prevăzute a fi utilizate pe perioade de până la doi ani, din zone industriale, ateliere şi clădiri nerezidenţiale din domeniul agricol care necesită un consum redus de energie, pentru clădiri rezidenţiale care sunt destinate a fi utilizate mai puţin de patru luni pe an, pentru clădiri independente, cu o suprafaţă utilă mai mică de 50 de metri pătraţi.
