Spre deosebire de McCain, care a venit in Romania anul trecut sa vada de ce a fost suspendat presedintele, Obama pare sa nici nu fie interesat de locul unde se afla aceasta tara care ar vrea sa fie rasfatata de Statele Unite.
In 1918, Romania Mare a aparut pe harta lumii mai ales si datorita celui de-al 28 lea presedinte american, Woodrow Wilson, care a reusit sa impuna principiul autodeterminarii la baza reconstructiei Europei dupa primul razboi mondial. Romanii au ramas intre timp poporul cel mai pro-american, dupa cum rezulta din cercetarile sociologice din ultimii ani. Daca ar fi existat vreo modalitate de a alege intre Statele Unite si Uniunea Europeana, cei mai multi romani n-ar fi avut nici o dilema.
Drumul spre America, descoperit acum aproape 200 de ani, mai ales de ardeleni, i-a convins pe multi ca acolo este tara tuturor posibilitatilor. Ca acolo meritele sunt, mai devreme sau mai tarziu, recunoscute, si ca oricine munceste din greu poate ajunge departe. Ca acolo nu conteaza cine sunt parintii tai sau unde te-ai nascut pentru a reusi. Ca acolo legile-i apara pe toti la fel.
Mitul visului american poate nu a apus inca, dar romanii au ales intre timp alte destinatii. Totusi, admiratia si fascinatia fata de Statele Unite nu au disparut, chiar daca umbrela Europei este mai aproape si mai usor de folosit. Modelul democratic este adesea invocat la Bucuresti, desi parlamentarii autohtoni nu vor sa afle ca Senatul american are mai putine fotolii decat cel din Romania.
Liderii romani nu au fost insa atrasi de tiparul democratic, ci de puterea americana, crezand mereu ca Washingtonul ar putea apara Romania de pericolul Moscovei. Gheorghiu-Dej, prin ministrul sau de Externe Corneliu Manescu a inceput cu timiditate acest proces in 1964, oferindu-le Statelor Unite instrumente in procesul de apropiere fata de China. In anii in care Dej intredeschidea cu frica usa Occidentului prin piruete greoaie, ambasadorul american la Moscova, Foy Kohler, ajungea la concluzia ca Romania era "tara cea mai importanta intre Moscova si Pekin", iar seful diplomatiei de la Washington dadea asigurari implicite Bucurestiului: "Pozitia geografica nu da dreptul Uniunii Sovietice sa absoarba Romania".
In 1969, presedintele Richard Nixon vine la Bucuresti, fiind prima vizita a unui presedinte american intr-o tara socialista. Rezultatele ei par la prima vedere destul de modeste: deschiderea unei biblioteci americane in Romania. Un an mai tarziu Ceausescu este invitat la Washington, iar cele doua tari semneaza Memorandumul privind folosirea energiei atomice in scopuri pasnice, document care va permite Romaniei sa-si proiecteze independenta energetica prin construirea centralei de la Cernavoda, ramasa neterminata la moartea dictatorului.
Romania a avut mereu nevoie de America dupa ce si-a obtinut unitatea statala, desi au fost perioade in care s-a rusinat sa recunoasca acest lucru. Chiar daca sunt in NATO, romanii se simt, probabil, mai siguri cu baze americane in tara. Frica si dispretul fata de tot ceea ce vine de la Moscova, cultivate in perioada nationalismului ceausist, sunt si acum intretinute de politicieni, iar, prin ricoseu America ramane in imaginarul colectiv singurul potential salvator al Romaniei. sablonul nu are doar functie propagandistica, fiind preluat adesea de elitele intelectuale, care se tem ca acum, dupa victoria lui Obama, Statele Unite si-ar putea intoarce spatele la Marea Neagra. Dintre liderii politici, doar Mircea Geoana da semne de euforie dupa alegerea lui Obama, sugerand ca schimbarea din SUA va fi urmata logic si in Romania, eventual prin succesul PSD la scrutinul de la sfarsitul lunii.