In aceste zile se asteapta la Bucuresti misiunea FMI de evaluare a acordului de imprumut incheiat in primavara anului 2009. Ca de fiecare data in ultimii 20 de ani, de cand se desfasoara acest ritual al "inspectiei" FMI, toata lumea asteapta cu neliniste verdictul si se intreaba care vor fi recomandarile – acestea tinzand sa aiba aspectul unei pilule amare. Dar ca de fiecare data in trecut, FMI nu vine sa ne spuna lucruri pe care noi nu le stiam, ci vine, mai degraba, sa spuna cu voce tare lucruri pe care noi nu avem curajul sa le spunem. Asa s-a intamplat si in primavara, cand discutiile cu Fondul au fost decisive in adoptarea unui buget si a unui program economic mai realist, bazat pe o contractie a economiei cu 4,1 la suta, si nu pe o crestere economica de 1,5-2 la suta, cat era preconizat de autoritatile romane.
Dupa o jumatate de an 2009, rezultatele sunt amestecate. Acordul cu FMI a contribuit in mod evident la stabilizarea economiei prin stabilizarea cursului monedei nationale si relaxarea pietei monetare. Deficitul extern a fost corectat chiar dincolo de asteptari, importurile contractandu-se cu mult mai mult decat exporturile. Investitiile straine directe, desi inevitabil in scadere, acopera in proportie de 150 la suta deficitul, astfel ca presiunea pe alte canale de corectie, cum ar fi cel al cursului de schimb, s-a diminuat.
Contractia economiei este, in schimb, mult mai accentuata decat fusese prevazut in acordul cu FMI. Ministrul Finantelor vorbea recent de posibilitatea ca pe intreg anul 2009 Produsul Intern Brut al Romaniei sa scada cu 6,5-7,1 la suta – cu mult peste cei 4 la suta prevazuti initial. Dar in mod sigur aceasta evolutie nu constituie o surpriza pentru FMI, care a publicat de curand prognoze revizuite ce vad posibila o contractie de 8 la suta a economiei romanesti in 2009. Aceasta inseamna o diminuare a nivelului de trai pentru toata lumea si o crestere a saraciei. La nivelul indicatorilor macroeconomici insa, principala ingrijorare pe care o astfel de evolutie a PIB o starneste este legata de deficitul bugetar. Nimeni nu mai crede ca este posibila incadrarea in deficitul de 4,5 la suta din PIB prevazut in acordul cu Fondul (desi pentru primul semestru s-a reusit mentinerea in limita celor convenite). Autoritatile se pregatesc sa discute majorarea deficitului admis si a fost avansata o tinta de 5,5 la suta deficit. Guvernul si-a anuntat, de asemenea, intentia de a negocia cu FMI si cu Comisia Europeana dublarea plafonului garantiilor guvernamentale care ar urma sa fie folosite pentru stimularea economiei.
Cred ca, spre deosebire de atitudinea sa standard care cere controlul strict al deficitului bugetar, FMI este astazi mai flexibil si dispus sa accepte ca, in conditii de criza, sporirea deficitului bugetar este inevitabila. Asa incat, dupa parerea mea, autoritatile romane nu trebuie sa se pregateasca, in primul rand, sa argumenteze de ce este necesar un deficit mai mare. Dificultatea in discutiile cu Fondul va consta in a demonstra ca in urmatorii ani bugetul va avea suficiente resurse pentru a se reechilibra facand fata tuturor obligatiilor suplimentare asumate astazi. Iar solutia pentru reechilibrare nu este decat una singura: sporirea nivelului fiscalitatii. Ma astept deci ca FMI sa atinga aceasta problema atat de sensibila politic si poate chiar sa conditioneze acceptarea unei cresteri a deficitului bugetului public in 2009 de masuri de sporire a nivelului fiscalitatii. Lucruri pe care, asa cum spuneam la inceput, le stim, dar ezitam sa le spunem cu voce tare.
Guvernul se afla astazi in situatia celui ce manifesta generozitate si ofera de baut la toata lumea: "Prima Casa", "Primul Siloz", sporuri de pensii si salarii (decise in anii trecuti, este adevarat!) s.a.m.d. Cu cat mai multe programe, cu atat mai multi recunoscatori. Numai ca atunci cand va veni nota de plata sub forma unor impozite si taxe marite, putini vor fi aceia care vor recunoaste ca au participat la petrecere. si unii pe buna dreptate!
Aurelian Dochia este analist economic
