Trei coregrafii ale companiei olandeze Nederlands Dans Theater, dintre care doua purtand semnatura celebrului Jirí Kylián, au putut fi vazute duminica si luni de spectatorii Operei Nationale Bucuresti. Este pentru prima oara, de la infiintarea sa in 1959, cand renumita companie de dans, una dintre trupele de prim rang ale lumii, calca pragul Operei bucurestene. Cu toate ca toti dansatorii companiei au studii solide de balet clasic, sau poate tocmai de aceea, NDT reprezinta, in constiinta mondiala a iubitorilor de dans, mai degraba dansul modern, contemporan decat baletul clasic. Un punct de atractie al companiei este prezenta, in calitate de coregraf rezident, a lui Jirí Kylián, unul dintre cei mai mari coregrafi contemporani, autor aici a peste 60 de coregrafii de-a lungul anilor, din 1973 si pana in prezent. Montajul prezentat de Nederlands Dans Theater la Bucuresti a cuprins trei coregrafii de referinta ale trupei, succedate astfel: "Aripi de ceara" ("Wings of Wax"), coregrafie purtand semnatura maestrului Jirí Kylián, a avut premiera la Haga pe 23 ianuarie 1997; "Vorbeste" ("Speak for Yourself") poarta semnatura cuplului Lightfoot/León, ceilalti doi coregrafi rezidenti ai companiei, si a fost prezentata pentru prima oara pe 25 noiembrie 1999; in sfarsit, "Smoala si pene" ("Tar and Feathers") reprezinta cea mai recenta montare coregrafica a lui Jirí Kylián, prezentata in premiera pe 9 martie 2006, in aceeasi sala a Lucent Danstheater din Haga.
Prima secventa coregrafica prezentata, "Aripi de ceara", trimite intr-adevar prin titlu la mitul nefericitului zburator Icar. Nu intamplator, dansul fiind de multe ori socotit o metafora a zborului. Cele patru cupluri de dansatori intra pe rand in cercul de lumina trasat pe scena, dupa care sunt absorbiti din nou de fundalul intunecat, retrasand fatala apropiere de Soare a zburatorului, timp in care isi executa momentele solistice de mare expresivitate. Miscarea este acompaniata pe rand de muzica baroca si (post)moderna, semnata de Heinrich von Biber, John Cage, Philip Glass si J.S. Bach ("Variatiunile Goldberg"). Ca decor, un copac urias, un "axis mundi" inversat, cu radacinile in Cer si coroana atrasa de gravitatia Pamantului, arunca un vag aer metafizic asupra intregului moment. Ultimii doi dansatori ramasi pe scena, imbratisati, in momentul caderii cortinei, par niste noi Adam si Eva, a caror dragoste e pregatita pentru a mosteni si a repopula Pamantul. Dupa pauza de schimbare a decorului, cei prezenti au asistat la un alt fel de dans, prin momentul semnat de cuplul Paul Lightfoot si Sol León. Decorul cu alura metalizata este adecvat cu un tip de miscari, care nu mai tin neaparat de vocabularul coregrafic clasic, ci sunt imprimate corpului de tensiunile inexplicabile pe care par a le suporta actorii. Totul pana in momentul inceperii caderii ploii, care treptat acopera intreaga scena, creand un moment feeric. Interpretii danseaza pe scena uda, parand a regasi o inocenta pierduta, dar, spre deosebire de prima parte, in final, partenera se indeparteaza brusc, parasind scena, iar dansatorul ramane singur, ca o uriasa pasare decapitata, intr-o imagine de mare efect. "Arta fugii" a lui Bach, transcrisa pentru pian, a imbinat reusit muzica si miscarea. La cea mai recenta creatie a sa, "Smoala si pene", Kylián i-a invitat pe cei sase dansatori sa improvizeze intr-o masura mai mare decat oricand, pentru a crea un subtil balans intre constient si inconstient, intre lumina si intuneric. Sunt folosite astfel muzica unui concert de pian al lui Mozart, distorsionata prin compozitii aditionale, si improvizatiile live ale pianistei japoneze Tomoko Mukaiyama, juxtapuse cu citirea unui text al lui Samuel Beckett, "What is the Word". Spectacolul are, de altfel, aerul sumbru-mohorat, saturnian, si de "dead end" al pieselor beckettiene, cu personaje care nu mai pot sa comunice si "nu gasesc cuvantul". Miscarile coregrafice conteaza mai putin aici, important este montajul intelectual. Ceea ce pare a fi un bulgare de lumina se dovedeste a fi o folie mototolita de bule de plastic, pe care protagonista, spargandu-le in mod ridicol, isi face iesirea din scena.
Kylián transforma miscarea in magie, astfel incat privirea cu greu poate cuprinde tot ceea ce se intampla."
"NRC Handelsblad"
» Este pentru prima oara, de la infiintarea sa in 1959, cand renumita companie de dans, una dintre trupele de prim rang ale lumii, calca pragul Operei bucurestene.
