Daniel Daianu, 55 de ani, candidat pentru alegerile europarlamentare pe lista PNL, profesor de economie, fost ministru al Finantelor intre 1997 si 1998, este considerat de catre Coalitia pentru un Parlament Curat indezirabil pentru Parlamentul European fiindca in perioada 1976-1978 a lucrat ca ofiter la Directia de Informatii Externe (DIE).
» Coalitia pentru un Parlament Curat v-a trecut pe lista neagra a candidatilor la europarlamentare din cauza ca inainte de 1989 ati lucrat pentru structurile securitatii ceausiste. stiti ca trecutul dvs. va face vulnerabil, de ce totusi vreti sa reintrati in arena politica?
— Este impropriu spus ca vreau; am fost solicitat, asa cum s-a intamplat si in 1997, cand am intrat in Guvernul Ciorbea, in 1992, cand am fost ministru adjunct la Finante. si in deceniul trecut, si in anii din urma m-am tinut departe de politica si nu fiindca as fi un om care se uita in oglinda si are ceva sa-si reproseze.
» Totusi, este vorba de vointa dvs. PNL v-a facut o oferta si dvs. ati acceptat-o.
— A vrea presupune initierea actului. Eu nu am avut in viata tinte de tipul "vreau sa ajung ministru, parlamentar sau prim-ministru". Tintele mele au fost altele, in tinerete, de pilda, imi doream sa ajung la o mare universitate si nu am reusit decat in februarie 1990, cand am primit o invitatie de la Harvard. Daca sunt dregatori ai tarii care au ajuns la concluzia ca Daianu are ce sa faca in politica publica, dincolo de studiile sale, nu cred ca acest lucru este de condamnat. Sa mi se reproseze ca am acceptat sa candidez pentru europarlamentare este ca si cum as fi blamat ca am incercat sa fac ceva bun ca ministru. Nu ma sfiesc sa spun ca iubesc aceasta tara, ca puteam sa raman in strainatate si n-am facut-o. Nu am vrut sa fac cariera politica.
» Daca nu doriti sa faceti cariera politica, atunci de ce candidati?
— In deceniul trecut am avut oferte de a intra in viata politica. In 2000 am fost solicitat sa candidez in tandem cu prezidentiabilul PNL. Mai tarziu mi s-a facut oferta sa intru in celalalt partid al Aliantei. Principala rezerva pe care am avut-o de fiecare data este ca nu ma simt facut pentru politica. Prezenta in guvernele CDR a fost una de tehnician.
» Pe fondul discutiilor legate de trecutul dvs., v-ati gandit vreun moment sa va retrageti de pe lista candidatilor pentru europarlamentare?
— Am discutat cu cei care conduc PNL, spunandu-le ca regula dupa care se con-duce Coalitia pentru un Parlament Curat este stramba; ea este impotriva spiritului liberal. A blama categorii de oameni ca si cum nu ar fi vorba de persoane concrete este antidemocratic. Oricine are dreptul la un proces just in care sa se puna in balanta lucrurile rele si cele bune, dar nu poti defini din start ceva ca fiind rau. In Polonia, Michnik si Geremek au condamnat acest tip de rationament, alb versus negru, in termeni abstracti.
Liderii primaverii de la Praga ar fi trebuit dupa aceasta logica eliminati din viata publica postcomunista. Ca si Kwasniewski in Polonia.
» Dar ei n-au lucrat pentru bratul inarmat al Partidului Comunist.
— Ma refer la faptul ca cei care conduc un partid comunist iau deciziile importante in stat fiindca asta este logica sistemului. Lustratia nu se refera doar la structurile de opresiune, ci si la liderii partidului. Logica aceasta, daca este dusa la extrem, iti condamna orice coniventa cu sistemul.
» Ati intrat la 23 de ani in slujba Directiei de Informatii Externe (DIE), serviciul de spionaj al regimului comunist. Ati facut-o din vocatie sau la sugestia parintilor dvs., care la randul lor lucrau pentru Securitate?
— Vroiam sa studiez in strainatate, am crezut ca aceasta este o modalitate pentru a-mi atinge tinta. Am avut framantari, eram un tanar care-si punea intrebari, care citea autori straini la Biblioteca Americana si-si procura carti ale unor Milovan Djilas, Rudolf Bahro sau Roger Garaudy (in anii cand acesta critica Partidul Comunist Francez). A ma blama, ab initio, pentru un episod din viata mi se pare nedrept. In momente-cheie am luat decizii dupa cum mi-a dictat constiinta. Am iesit din DIE in 1978, dupa care am lucrat in cercetare economica. Inainte de 1989 am elaborat o serie de studii care criticau politica economica a regimului Ceausescu. si as mai adauga ceva. Discutia de acum privind perioada 1976-1978 o repeta pe cea care a insotit numirea mea ca ministru de Finante. si faceti va rog un exercitiu de memorie in a vedea cum am fost judecat de oameni atunci; sondaje de opinie din 1998 aratau atitudinea favorabila a marii majoritati a cetatenilor fata de mine. Altfel spus, un fel de referendum a avut loc prin acele sondaje, care ma plasau foarte sus, chiar in topul preferintelor. Oare aceasta nu conteaza? Altminteri, ar insemna sa se considere ca celor mai multi romani le lipseste ratiunea, britanicii ar spune common sense… ceea ce este total aiurea! Sunt si membri ai Coalitiei pentru un Parlament Curat care, sunt convins, au un disconfort major – mai ales ca au avansat numele meu ca posibil premier al unui guvern de tehnicieni, chiar in paginile ziarului dvs., in acest an. Pare de domeniul suprarealismului… nu?
» Cand ati hotarat sa intrati in sistem stiati despre ce este vorba, de la parintii dvs., din carti, spre deosebire de altii aveati o parere despre ceea ce era sistemul.
— Unele lucruri le banuiam, dar nu stiam ce inseamna, concret, activitatea in DIE. Va inselati daca credeti ca tatal meu imi spunea ce facea in munca sa, desi nici el nu era ofiter de cariera.
» Era totusi colonel.
— La 18, ca si la 22 de ani, nu ma interesa. Eram bun la carte, eram jucator de baschet, nu ma interesa.
» Va doreati sa fiti spion?
— Dorinta mea in viata nu era sa fiu spion, ci sa studiez la o mare universitate, sa cunosc lumea.
» Daca va doreati atat de mult, de ce nu ati ramas la DIE pana cand se ivea oportunitatea sa plecati in afara tarii?
— Am preferat sa ies. Nu aveam abilitati pentru munca operativa si nici nu- mi placea.
» Ce era atat de ingrat incat nu puteati face?
— Sa va dau un exemplu: eu nu pot sa primesc sau sa dau bani, stiti din filme ce fac serviciile secrete, chiar si cele ale unui stat democratic practica asa ceva.
» Nu ati incercat deloc munca operativa?
— Nu pot sa fac anumite lucruri. Au fost doua trepte: incompatibilitatea mea cu munca operativa si mutarea mea la sectia de sinteze, unde pot spune ca mi-a placut, fiindca faceam analiza politica si economica.
» Si de ce nu ati ramas acolo?
— Vroiam sa fac cercetare, sa studiez, iar deznodamantul devenea inevitabil.
» Ati fost trimis in vreo misiune in afara?
— Am fost o data in SUA, dar n-a fost o misiune, am fost doua saptamani cu un grup de tineri "ambasadorii prieteniei".
» V-a trimis DIE alaturi cu alti colegi sau ati fost "infiltrat"?
— Motivul a fost de a cunoaste SUA.
» Ce trebuia sa faceti in aceasta "deplasare"?
— Nu am facut nimic nici impotriva cetatenilor acestei tari, nici impotriva celor romani.
» Cand ati plecat de la DIE, v-ati angajat sa pastrati confidentialitatea pentru cele ce ati facut sau vazut acolo?
— Da si mai este ceva, eu n-am vorbit si nu voi vorbi niciodata despre fostii colegi.
» Mai este valabil angajamentul? Nu va simtiti dezlegat?
— Eu nu vorbesc despre colegii pe care i-am avut.
» Ce va opreste, de ce nu puteti spune ce se intampla la DIE? Acesti fosti colegi sunt oameni cunoscuti astazi?
— Imi cereti sa fac ceva ce cred ca este incorect. Spunand aceasta nu ma refer la vreun fost coleg care ar fi un inalt personaj in zilele noastre, ci la ceea ce intrebarea sugereaza sa fac! Cat priveste activitatea, in general serviciile secrete externe fac cam aceleasi lucruri peste tot.
» In statele democratice ele nu fac totusi politie politica?
— Eu nu am facut politie politica si am plecat din DIE in 1978. A fost ca un hiatus, eu am terminat Facultatea de Comert Exterior si imi doream sa calatoresc. In Ministerul de Externe nu se mai putea intra, nici in banci, fiindca in 1975 aparuse un decret potrivit caruia trebuia sa te duci sa lucrezi in practica in comertul exterior si asta m-a dezamagit. Ideea de a vinde si cumpara textile sau minerale ma descumpanea, nu ma interesa.
» Cata vreme ati fost la DIE ati facut doar analize si sinteze?
— Cand s-a vazut ca nu doresc sa fac munca operativa, am fost trecut in compartimentul de analiza, sinteza.
» Atunci de ce oare Serviciul de Informatii Externe, care a preluat arhiva DIE, nu a trimis dosarul dvs. la CNSAS. Dvs. ati primit un verdict in orb de la Consiliul National pentru Studierea Arhivelor Securitatii, pe baza unei singure foi de hartie. In mod sigur serviciul de spionaj are dosare pentru fiecare dintre ofiterii care au lucrat in sistem.
— Ce sa apara in cazul meu, ca nu am fost bun de munca operativa si ca nu am facut spionaj?
» Nu vi se pare totusi ciudat ca un tanar ofiter pleaca din serviciul de spionaj al unei dictaturi si nu are macar dosar de urmarit?
— Am fost supravegheat.
» Si atunci cum va explicati ca in arhivele fostei Securitati nu apare un dosar de urmarit pe numele Daniel Daianu?
— Probabil exista. Nici nu stiu daca se dau dosarele ofiterilor.
» Nici ale ofiterilor care nu mai sunt de 30 de ani activi?
— Nu am un raspuns, dvs. ridicati o problema de principiu.
» L-ati cunoscut pe vremea cand lucrati la DIE pe Liviu Turcu, ultimul defector important din serviciul de spionaj inainte de caderea comunismului?
— Da.
» Sunteti de acord cu verdictele date de Liviu Turcu in privinta celor 11 politicieni acuzati ca ar fi colaborat cu Securitatea?
— Nu este treaba mea sa fac asa ceva.
Cat ma priveste, mi-am dat seama ca eram urmarit nu numai pentru ca fusesem ofiter DIE. In institut si in alte cercuri imi exprimam opiniile cu privire la sistemul economic. Ecourile analizelor au fost nu doar la Europa Libera, ci si in alte tari. Comisia economica ONU pentru Europa, de la Geneva, mi-a facut in 1988 invitatia de a elabora un raport privind economia Romaniei, pe care l-am scris, dar nu l-am putut trimite. Dar altceva doream sa va relatez: la un minut dupa ce am primit solicitarea Comisiei am primit un alt telefon…
» Nu vi s-a propus niciodata sa va intoarceti in serviciu dupa ce ati plecat?
— Nu. Dupa ce am plecat nu am mai avut nici o colaborare. z
60 DE SECUNDE
Tinta:Ministerul Finantelor
» PNL are o pozitie intransigenta fata de toti fostii lucratori sau colaboratori ai Securitatii. Nu va indispune?
— Ba da, i-am spus si premierului Tariceanu.
» Liberalii au facut chiar o vanatoare de vrajitoare.
— E cartoful fierbinte din mana lor. Sunt in dezacord cu acest punct de vedere fiindca este impotriva spiritului liberal. Oamenii sunt concreti si trebuie judecati individual, nu in functie de clisee. Oamenii trebuie judecati dupa faptele lor.
» Dar noi nu stim ce ati facut in cei trei ani la DIE, trebuie sa va credem pe cuvant.
— Omul se bucura de prezumtia de nevinovatie si trebuie judecat dupa fapte concrete.
» Va simtiti confortabil in compania noilor dvs. colegi liberali?
— PNL inseamna toti cei care fac parte din el si chiar mai multi, in timp ce valorile liberale stau la baza democratiei, a unei societati deschise, ca sa folosesc notiunea lui Karl Popper. Trebuie sa marturisesc insa ca nu sunt un libertarian.
» Da, dar cei care se vad sunt cei din guvern, cativa cu dosare la DNA.
— Ce este bun va salva partidul Bratienilor.
» Daca ati fi chemat pentru portofoliul Finantelor, veti renunta la fotoliul de europarlamentar?
— Admitand ca voi ajunge la Bruxelles, daca se va considera ca este nevoie de mine intr-un Cabinet, de ce nu?…
