Fostul secretar de stat din Ministerul Finanţelor, Dan Lazăr, crede că de măsura plăţii TVA-ului la încasare ar trebui să beneficieze mai multe firme.
Actualul prorector al Universităţii Babeş-Bolyai, Dan Lazăr, a fost secretar de stat în Ministerul Finanţelor Publice în cabinetele conduse de Emil Boc şi de Mihai Răzvan Ungureanu. El a fost artizanul plăţii TVA-ului la încasare. Însă, acum, el critică măsura decisă de premierul Victor Ponta, pe motiv că plafonul până la care trebuie să se încadreze contribuabilii care vor să beneficieze de această măsură est prea redus. Dan Lazăr susţine că plafonul ar trebui mărit de patru ori, până la limita de două milioane de euro.
Reporter: Cum comentaţi măsurile fiscale luate de Guvern, care includ plata TVA-ului la încasarea facturii?
Dan Lazăr: Acum, această măsură este parţial bună, dar, din nefericire, nu poate fi aplicată decât din 1 ianuarie 2013. Spun parţial bună în sensul că plafonul de 500.000 de euro este prea mic. Eu nu am văzut proiectul Guvernului Ponta, dar dacă mergem pe ceea ce s-a declarat în presă, acest plafon este insuficient. Asta ar veni în jur de 42.000 de euro pe lună venituri, ceea ce, în opinia mea este nesemnificiativ. Iar vis-a-vis de aplicare, ştiţi foarte bine că s-ar fi dorit să se facă înainte acest regim de plată a TVA-ului la încasare, dar, din nefericire nu s-a putut acest lucru datorită directivei europene pe TVA.
Reporter: Acum s-a schimbat directiva…
Dan Lazăr: În 2010, regulile s-au modificat prin intermediul Directivei 45/2010, care a înlocuit vehea Directivă 112/2006 referitoare la TVA şi care a permis la cererea statelor, printre care şi România – eu am fost unul dintre solicitanţii modificării regimului de TVA – o excepţie la regimul TVA-ului la facturare pentru intreprinderile mici şi mijlocii, pentru a le ajuta să treacă mai uşor prin criza economică.
Riscurile generate de această măsură
Reporter: Există şi riscuri care să fie generate de această măsură? De exemplu, un risc crescut de evaziune fiscală?
Dan Lazăr: Da. Practic, eu văd trei mari probleme ale unei astfel de măsuri. Prima problemă este cea a plafonului. Directiva permite, începând cu 1 ianuarie 2013, să se meargă până la un plafon de două milioane de euro. Eu nu înţeleg de ce s-a ales această variantă a unui plafon de 500.000 de euro, care, încă o dată, repet, mi se pare foarte mic. Acesta ar fi, în opinia mea, un punct foarte important, care ar trebui să mai fie analizat de către Ministerul de Finanţe. Doi: într-adevăr, va fi o problemă pentru contribuabilii peste acest plafon de 500.000 de euro care, pe de o parte, vor trebui să ţină o evidenţă contabilă şi un regim de declarare cu TVA-ul la facturare pentru activitatea lor şi pe relaţia cu alţi contribuabili care sunt peste plafon şi, pe de altă parte, trebuie să ţină o altă evidenţă cu TVA-ul la încasare în raporturile pe care ei le au cu agenţi economici care se află sub plafon şi pot beneficia de această facilitate pe Directiva 45.
Aceasta ar fi o altă problemă vis-a-vis de birocratizare. Pe de o parte, va trebui să aibă un alt regim documentele pe relaţiile comerciale cu contribuabilii peste plafon şi un alt fel de documente pentru contribuabilii sub plafon. Şi cea de-a treia problemă care, pe noi, la vremea respectivă când am pregătit această măsură, ne deranja cel mai mult era problema firmelor mari, care, pe de o parte, fiind peste plafon, trebuie să aplice un TVA la facturare şi, în momentul în care are un raport cu un agent economic cu TVA la încasare, sub plafon, el va avea deductibil TVA-ul doar la plată. Şi atunci să vă dau un exemplu ce s-ar putea întâmpla. Dacă avem un agent economic mare, să spunem din domeniul construcţiilor sau chiar din industria farmaceutică ce are raporturi cu statul, prestează nişte servicii sau livrează nişte bunuri către stat.
El nu încasează banii de la stat pentru serviciul prestat sau pentru bunul livrat. Trebuie să colecteze TVA-ul aferent facturii pe care o face către stat şi, pe de altă parte, el neîncasând banii de la stat, el nu îl poate plăti terţ, pe cel care i-a prestat, la rândul lui, un serviciu acestui contribuabil şi neplătindu-l, nici nu poate să îşi deducă TVA-ul. Practic, el pierde de două ori: o dată că trebuie să colecteze TVA-ul, pentru că acest agent mare este pe regimul cu TVA colectat la facturare şi, pe de altă parte, nici nu poate să îşi deducă TVA-ul, pentru că nu îl plăteşte pe acel contribuabil din amonte.
Căi pentru a evita problema
Reporter: Există vreo metodă pentru a evita această încurcătură?
Dan Lazăr: Eu de aceea am susţinut că era necesar să urcăm plafonul, pentru a reduce din numărul de potenţiali afectaţi de acest sistem. Am văzut într-o statistică prezentată de domnul Ponta că 98 la sută din firme ar merge pe acest sistem de TVA la încasare. Dar dacă tot ne folosim de cifre, haideţi să spunem şi adevărul din punct de vedere al încasărilor. Nu ne interesează strict din punct de vedere al numărului de firme. Ce trebuie să ştim este că aproximativ 10.000 de contribuabili ne aduc 90 la sută din veniturile la bugetul de stat. Ei bine, dacă aceste 10.000 de firme ne aduc 90 la sută din veniturile bugetului, practic, un Guvern trebuie să aibă grijă de aceşti contribuabili şi nu să-i complice şi să-i încurce. Şi atunci, când vorbim de 90 la sută din venituri colectate de la cei mai mari contribuabili, ei sunt acei acei contribuabili peste plafon. Cu cât plafonul este mai scăzut, cu atât aria de deranj, de cuprindere a firmelor afectate este mai mare. Şi de aceea, o astfel de măsură bineînţeles că nu va putea să rezolve problemele tuturor, dar cu cât sunt mai puţini afectaţi de o astfel de măsură cred că este mai bine!
Care sunt costurile
Reporter: Există vreun calcul care să arate care vor fi costurile suplimentare generate de introducerea în practică a acestei măsuri? Investiţii în software şi aşa mai departe…
Dan Lazăr: La vremea când noi am pregătit această măsură se porniseră nişte programe de evaluare. Acum nu ştiu în ce stadiu sunt, eu nu mai sunt în Ministerul de Finanţe de aproximativ două luni, deci nu ştiu ce s-a întâmplat pe parcurs. Dar nu cred să fie costuri extrem de mari din acest punct de vedere şi ele trebuie privite strict din parspectiva stimulării intreprinderilor mici şi mijlocii, care au fost cele mai afectate în această perioadă. Cum vă spuneam, orice politică publică nu poate să aibă succes la sută la sută dintre contribuabili. De aceea trebuie văzut şi pus în balanţă un astfel de fapt, o astfel de politică publică, din punct de vedere al avantajelor şi dezavantajelor. Din perspectiva mea, este extrem de avantajos pentru cei mici. Problema este că vom transfera blocajele economice dinspre intreprinderile mici şi mijlocii înspre intreprinderile mari. Asta va fi marea problemă.
Reporter: Celelalte măsuri fiscale anunţate de Guvern cum vi se par?
Dan Lazăr: Mi se par puţin grăbite. Şi aceasta, cu TVA-ul la încasare, nu ştiu de ce a fost anunţată acum, atâta timp cât ea nu poate fi aplicabilă decât de la 1 ianuarie 2013. Asta pe de o parte. Cealaltă măsură, cu CAS-urile, cu scutirea de CAS pentru angajaţii tineri şi pentru cei peste o anumită vârstă, din punct de vedere al impactului este nesemnificativă. Rămâne marea problemă a tinerilor în a-şi găsi un loc de muncă. Ştiţi că oriunde merge un tânăr să se angajeze i se cere experienţă, iar asta, practic, este imposbil. Dacă el este absolventul unei facultăţi sau unui liceu, n-ar de unde să aibă experienţă, din moment ce a venit de pe băncile facultăţii sau şcolii. Iar în ceea ce priveşte categoriile sociale peste o anumită vârstă, din punct de vedere strict economic nu va exista un impact semnificativ, pentru că este vorba de un număr relativ mic de persoane.
