Intr-un top al esecurilor Parchetelor romanesti in lupta cu coruptia si crima organizata, primul loc este detinut de cazul Tarau-Lele-Panait. Chiar daca au mai existat mascarade politico-judiciare in istoria postdecembrista, nici una dintre ele nu s-a soldat cu sinuciderea unui procuror si trecerea pe linie moarta a altuia. Cazul Tarau-Lele-Panait ar fi un excelent obiect de studiu pentru studentii facultatilor de drept cam peste vreo 20-30 de ani, cand, probabil, justitia va fi ceea ce trebuie sa fie: o putere intr-un stat de drept in care separatia puterilor exista nu doar pentru ochii soacrelor de la Bruxelles. Pentru cei care nu-si mai amintesc scandalul, in 2001, Adrian Tarau, fiul unui important politician PSD, fost prefect de Bihor si cel mai important sponsor al PSD la alegerile din 2000, a fost arestat intr-o fatidica zi de vineri, sub acuzatia de complicitate la contrabanda cu combustibili si evaziune fiscala. A fost prima data – si ultima – cand un personaj apropiat liderilor PSD era retinut si anchetat pe cand tara era condusa cu mana de fier de acest partid. "Vinovat" de "accidentul" care i-a oripilat pe pesedisti, dar si pe membrii clientelei de afaceri aflati sub umbrela lor, a fost procurorul oradean Alexandru Lele. Imediat, pe fir a intrat fostul procuror general Joita Tanase, iar premierul de atunci, Adrian Nastase, a declarat ca nu crede in arestarile de vineri seara. Duminica, Tarau junior a fost eliberat si, imediat, a parasit tara. Lele a comentat, spunand ca "Nastase a intrat cu bocancii in anchetele penale". Urmarea? Partenerul de afaceri al lui Tarau, aflat in inchisoare, l-a denuntat pe Lele, caruia i s-au tesut mai multe dosare penale, iar Parchetul General l-a trimis pe procurorul Cristian Panait la Oradea sa ancheteze cat de legala a fost arestarea beizadelei pesediste. Panait nu numai ca a refuzat sa-l aresteze pe Lele, dar l-a declarat nevinovat. sefii lui – procurorii Ilie Piciorus si Ovidius Paun – n-au acceptat versiunea, i-au luat dosarul si l-au repartizat altui procuror, mai ascultator. Ulterior, l-au consiliat "prieteneste" pe Panait, trimitandu-l in concediu pentru o "depresie" care a condus la o sinucidere in care n-a crezut nimeni. De ochii presei, sefii Politiei au jucat leapsa cu urmarirea prin Interpol a lui Tarau. Aveam sa aflam anul trecut de la un politist mai onest ca, de fapt, nu a fost urmarit niciodata. In cei cinci ani cat Tarau, liber ca pasarea cerului, a facut afaceri imobiliare in Chicago, iar familia a editat un ziar la Oradea, procurorii romani au reusit sa-i inchida toate cele noua dosare penale, prin scoatere de sub urmarire penala sau neincepere a acesteia. In acelasi interval de timp, dosarele acuzatorului Lele s-au plimbat pe traseul Parchetul General-DNA-Curtea de Apel Oradea-Tribunalul Satu-Mare si retur, fara vreun verdict. In toate cele zece escale, dosarele lui Lele au primit numar de inregistrare nou, asa incat acum ele figureaza ca deschise din 2007. Nimeni nu este vinovat, inculpatul Lele e proaspat. Sa mai astepte! Inimosul Cristian Panait – singurul decedat sinucis de pe Terra caruia i s-a facut o expertiza psihiatrica post-mortem – nu mai poate clarifica lucrurile si nu stim daca sufletul sau si-a gasit odihna. In rest, e ca-n Kafka. Adrian Tarau a cerut azil politic in SUA – nu ne spune daca l-a si primit – ca sa se adaposteasca de abuzurile justitiei romane, in instantele careia n-a mai ajuns. Va da in judecata statul roman la CEDO, probabil ca se va plange si la Dumnezeu ca este o victima a unui sistem ticalos, care a avut tupeul sa-l declare nevinovat. si, de ce nu, va candida pentru un loc in Parlament, ca sa ne reformeze justitia asta ticaloasa.
