N-am auzit vreodata ca pe parcursul celor doi ani de campanie electorala desfasurata intr-o tara in care insasi Constitutia permite cetatenilor detinerea de arme, sustinatorii sau membrii partidelor rivale din SUA sa fi fost implicati intr-o incaierare de genul celei izbucnite saptamana trecuta in cartierul bucurestean Pantelimon. Incidentul demonstreaza ca pana si in inima cosmolita a Romaniei campania electorala este inteleasa doar ca un soi de lupta sordida, purtata intre lorzii civili ai razboiului impreuna cu batausii si executantii lor.
Nimeni nu poate garanta, desigur, ca eforturile lui Barack Obama de a conduce America intr-o directie mai buna nu vor fi curmate, pana la urma, de un act de tragica violenta. Nu mai putin de patru dintre predecesorii sai au fost ucisi in timpul mandatului, in timp ce Franklin Roosevelt si Ronald Reagan au scapat la mustata de un destin similar. Dar chiar si in cazul unei asemenea tragedii, America ar avea, probabil, capacitatea de a-si reveni dupa teribila lovitura primita, iesind pana la urma la liman.
Aceasta tara framantata, expusa atat unei clime deseori nimicitoare, cat si propriilor curenti subterani de violenta, s-a stabilizat in baza ralierii ample la un set de valori si deprinderi care au permis instaurarea unui echilibru politic inca din vremurile imenselor tulburari create de razboiul civil. Crezul american rezida intr-un set de principii si convingeri democratice, licite si individuale, devenite fundamentul Constitutiei si al statului si rezumate, cu un secol in urma, de James Bryce – un ambasador britanic acreditat in SUA – precum urmeaza: 1) drepturile individului sunt sacrosancte; 2) sursa puterii politice este poporul; 3) toate guvernele sunt supuse legii si poporului; 4) administratia locala este preferabila celei centrale; 5) majoritatea este mai inteleapta decat minoritatea; 6) cu cat mai putina guvernare, cu atat mai bine.
Pentru Romania, o astfel de doctrina este de-a dreptul revolutionara. In SUA, documente politice precum Declaratia de Independenta sau Constitutia din 1787 si istoricele evenimente revolutionare nu au dat nastere doar unui credo, ci si statului in sine. Spre deosebire de George Washington insa, Ion Iliescu s-a straduit din rasputeri ca atat evenimentele care au condus la constituirea noului stat, cat si documentele constitutionale aflate la baza actualului sistem politic sa proclame doar un mesaj al confuziei si diviziunii.
Pentru Iliescu si aliatii sai ar fi fost, fireste, catastrofal daca evenimentele din 1989-1990 ar fi condus la fundamentarea unor valori si obiective comune si general valabile, dat fiind ca o natiune libera, plina de confienta, l-ar fi surghiunit curand de pe scena politica. Ca urmare, nenumarati romani care visasera la cladirea unei versiuni autohtone a Americii libere au parasit intre timp tara, realizand futilitatea dezideratului lor. Sunt convins ca multi dintre ei se vor fi aflat printre milioanele de americani care au celebrat, saptamana trecuta, sansa unui nou inceput pentru SUA.
De cateva secole bune Europa se confrunta cu exodul locuitorilor ei, satui de subsumarea si servilismul particulare locurilor si din ce in ce mai constienti de existenta unor sanse nesperate de imbunatatire a standardelor lor de viata pe teritoriul american. Cu ocazia discursului sau plin de tact in care isi asuma infrangerea, John McCain admitea ca vitregia diviziunii rasiale din SUA "a intinat reputatia natiunii noastre si a privat destui americani de plenitudinea binecuvantarilor rezultate din cetatenia americana". Victoria lui Barack Obama a pus capat unei indelungi servituti a populatiei americane de culoare.
Viitorul lor pare, de-acum, mai luminos decat cel al romanilor – resemnati, aparent, cu ideea continuitatii erei democratiei de plantatie. Romanii par a se fi lasat convinsi ca respectarea drepturilor lor individuale, statul de drept, libertatea si puterea nu pot merge mana in mana – cel putin nu in tara lor, crezand ca nu mai au nici o sansa sa rezolve acest impas. Respectivele drepturi si libertati raman, prin urmare, in continuare bunuri rezervate cercului restrans de persoane determinate sa le exercite in numele poporului.
Versiunea romaneasca a credoului american se prezinta ca o autentica celebrare a dominatiei celor putini asupra celor multi, actualmente mai atractiva ca oricand – mai ademenitoare chiar decat in vremurile comuniste sau chiar fanariote. Curat democratie originala!
