O fundație din Emiratele Arabe acordă anual un premiu în valoare de 1 milion de dolari unui dascăl care prin activitatea sa contribuie la îmbunătățirea educației pentru copiii defavorizați. Competiția numită Global Teacher Prize, considerată un Oscar pentru educație, a antrenat anul acesta 20.000 de candidaţi din 179 de ţări și a fost câștigată de o profesoară din Canada.
Maggie MacDonnell profesează de șase ani într-o școală din Salluit – un sat din nordul Arctic al Canadei cu o populaţie de 1 300 de locuitori, unde se poate ajunge numai cu avionul, iar temperaturile pot scădea în timpul iernii până la minus 25 de grade Celsius. Într-o comunitate de inuiți care se confruntă cu o gravă criză a locuințelor, problemele legate de alcoolism, droguri, abuzuri sexuale sunt la ordinea zilei, sinuciderile sunt destul de frecvente în special în rândul tinerilor. Tânăra profesoară a reușit să creeze programe speciale pentru fete, o cantină comună, un centru de fitness şi cursuri pentru prevenirea sinuciderilor.
„Când oferi oamenilor oportunităţi şi platforme sănătoase, ei transformă acele platforme în podiumuri. Este ce s-a întâmplat acolo” a declarat Maggie MacDonnell.
Câștigătoarea competiției a reuşit să crească de cinci ori frecvenţa şcolară în această comunitate de eschimoşi, izolată.
Premierul Canadei, Justin Trudeau a felicitat-o pe Maggie și a numit-o un modelator al viitorului.
„Trebuie să le cultivăm tinerilor noştri gândirea analitică, creativitatea şi compasiunea pentru a putea face faţă tuturor problemelor complicate pe care noi le-am creat, iar ei le moştenesc”, a spus tânăra profesoară la decernarea premiului.
„Cred că, în calitate de profesoară într-o mică comunitate arctică, ziua ta nu se sfârșește niciodată. Poate că ușile școlii se închid, dar relația cu elevii tăi este una continuă pentru că faci parte din aceeași comunitate cu ei”, a afirmat Maggie MacDonnell, conform site-ului Global Teacher Prize.
Sunt atrași tinerii de sistemul de învățământ românesc?
Această selecție dovedește, dacă mai era nevoie, că omul potrivit în sistemul de învățământ este cel care are chemare pentru această profesie. Ultimii miniștri pe care i-a avut educația nu au vorbit decât despre o rezolvare tehnicizată a profesionalizării în învățământ. Ne-am obișnuit ca în platformele politicienilor sau în discursurile miniștrilor să găsim soluții salvatoare precum: masteratul didactic, cursuri de formare profesională, strategii noi în educație. Nu neg faptul că, cel puțin la nivel de concept, aceste propuneri nu se prezintă bine, dar despre selectarea riguroasă a cadrelor didactice pe principiul vocației, nu a vorbit nimeni. Se petrece un fenomen periculos, în ultimii ani, legat de pătrunderea tinerilor în sistemul de învățământ. Din cauza proastei salarizări pe care o oferă statul român tinerilor profesori, mulți ocolesc acest domeniu și își aleg, în mod firesc, profesii care să le asigure un viitor lipsit de griji din punct de vedere financiar. Ajung astfel la catedră tineri care nu au făcut față competiției în alte domenii de activitate și sunt atrași numai de statutul de profesor care li se oferă cu multă generozitate. Nu este un fenomen general dar a căpătat atâta amploare încât nu văd cum ar putea fi ușor stăvilit. Profesorii dedicați, cei care intră în învățământ dorindu-și să se implice în procesul instructiv-educativ, sunt expuși riscului de a dezvolta sindromul epuizării profesionale, una dintre cauze fiind birocrația existentă în sistem.
Cum sunt recompensați profesorii pentru rezultatele obținute.
Gradația de merit este o formă de premiere a cadrelor didactice din învățământul de stat, care se acordă unui număr de 16% din totalul posturilor pe o perioadă de cinci ani și reprezintă 25% din salariul de bază. Criteriile pentru acordarea ei declanșează o competiție între cei care adună mai multe adeverințe, diplome, certificate etc., făcând ca dosarele lor să capete volume impresionante. Sunt profesori care excelează în relația cu elevii, au rezultate educaționale deosebite dar nu pot primi această gradație pentru că nu mai au timp să facă și alte activități prevăzute în fișa de evaluare. Cu certitudine, tânăra profesoară canadiană nu ar face față procesului de selecție stabilit prin metodologia de acordare a gradației de merit în sistemul românesc de învățământ.
Poate fi evaluarea profesor-elev biunivocă?
Nu cred că evaluarea profesorilor de către elevi reprezintă o soluție prin care să se dovedească eficiența acestuia la catedră. Copiii pot fi subiectivi luându-și repere ce nu țin de actul educațional, însă chestionare despre relația pe care o au cu profesorul se pot aplica. Rezultatul lor împreună cu inspecția periodică la clasă ar putea să identifice cazurile de relaționare deficitară cu colectivul de elevi și ar conduce la luarea unor măsuri privind remedierea unei astfel de situații. În paralel, propunerea venită din partea sindicatelor ca salariul profesorului debutant din învățământul preuniversitar să fie dublul salariului pe economie este salutară. A fi dascăl nu este o meserie, ci o vocație. Dascălii au puterea de a schimba destine, dacă sunt chemați să o facă.
