Pe primarul general al Capitalei, Sorin Oprescu, nu-l sperie nimic când vine vorba de noua sa „jucărie”: organizarea la Bucureşti a Jocurilor Olimpice de vară din 2020.
Pentru edilul ales al Capitalei nu contează că şefii federaţiilor noastre sportive, de pildă fotbal, baschet sau atletism, nu pot nici măcar visa la organizarea unui singur campionat mondial, şi, deşi nu are nici un fel de argumente viabile, îşi suţine ideea cu un zel de speriat, şi la propriu şi la figurat, având în vedere că nici un argument nu-l poate convinge că susţine o aberaţie.
Practic, organizarea Jocurilor Olimpice de vară poate fi considerată un soi de organizare a 33 de campionate mondiale în acelaşi timp. Ori România nu are în momentul de faţă posibilitatea organizării nici măcar a unei singure astfel de competiţii.
S.O.: Va putea, vă spun eu că se va putea. Când îmi pun ceva în cap nu există să nu se poată. Când am zis că voi face pasaj suprateran în zona gării, nu m-a crezut nimeni şi este aproape gata. Când am spus că voi reconstrui Stadionul Naţional nu m-a crezut nimeni în stare şi iată că suntem în grafic şi, mai mult ca sigur, anul viitor în august va fi inaugurat oficial. Vă spun eu că în 2020 vom organiza şi Jocurile Olimpice de vară.
Dar nu-i suficient să ai bunăvoinţă pentru a găzdui o astfel de competiţie. Este nevoie de mulţi bani, de infrastructură, de baze materiale, de sprijin, de garanţii…
S.O.: Am vorbit deja cu Nadia, cu Ilie Năstase. Au fost încântaţi.
Este normal ca două personalităţi ale sportului românesc să fie încântate, dar este vorba de susţinere financiară de miliarde de euro, de angajamente şi oferirea de garanţii din partea Guvernului şi a preşedintelui României pentru a intra într-o astfel de cursă. Aţi vorbit cu Octavian Morariu, preşedintele Comitetului Olimpic şi Sportiv Român, în legătură cu această idee?
S.O.: Am vorbit astă-vară cu Morariu şi a spus să mă uit întâi la ce hoteluri avem. Şi nu-i problemă. Se vor face.
Cred că mai degrabă era referire la faptul că nici măcar la acest capitol nu stăm pe roze, darămite să ne gândim mai departe, la infrastructura depăşită sau la absenţa arenelor sportive.
Să nu uităm că, cel puţin în momentul de faţă, în Bucureşti, nu există nici măcar o sală polivalentă care să îndeplinească standardele olimpice, sau un bazin cu dimensiuni olimpice acoperit. Să nu mai vorbim că nicăieri în România nu există un stadion de 50.000 de locuri cu pistă de atletism, care să găduiască măcar o etapă de Cupă Mondială.
S.O.: Anul viitor, în zona de nord a Capitalei, între DN1 şi Voluntari, voi începe construcţia sălii polivalente de 15.000 de locuri. Şi poate că, lângă, voi construi şi bazinul olimpic. Să vedem dacă va mai fi loc.
Când şi care credeţi că va fi primul campionat mondial pe care îl va putea găzdui. La ce sport?
S.O. O să vedem. Mai întâi să fie gata sala şi apoi o să vedem.
Credeţi că veţi avea timp să construiţi atâtea baze sportive pentru a intra în cursa pentru organizarea Jocurilor Olimpice?
S.O.: Poate n-aţi înţeles că respectiva competiţie este în 2020.
Da, dar cele patru oraşe care vor intra în finală se vor stabili în 2012, adică peste mai puţin de doi ani, iar gazda va fi desemnată în 2013.
S.O.: O să depun mai întâi candidatura şi apoi o să construiesc. Vor veni investitori de peste tot. Toată lumea va fi interesată de un proiect atât de grandios, pentru că este o emulaţie incredibilă la astfel de competiţii.
Măcar polivalentă să fie!
Din tot acest avânt al primarului general, totuşi sportul românesc ar putea câştiga ceva: măcar o sală polivalentă de 15.000 de locuri, care să poată găzdui o competiţie internaţională de anvergură, la jocuri sportive, handbal, volei sau baschet. O astfel de sală ar fi benefică, de asemenea, pentru tenis, deoarece nicăieri în România nu există o arenă acoperită pentru organizarea unui meci de Cupa Davis, fără dispensă de la federaţia internaţională de specialitate. Dacă edilul ar construi şi un bazin acoperit, de dimensiuni olimpice, cu platformă şi trambuline pentru sărituri în apă, ar fi deja mai mult decât minunat. Iar dacă ar începe lucrările şi la un stadion de 50.000 de locuri, care să aibă şi pistă de atletism unde să se poată desfăşura întreceri atletice în cadrul Cupei Mondiale, ar fi de-a dreptul copleşitor.
