Clasificarea programelor de studii oferite de universităţile româneşti este considerată o necesitate pentru un învăţământ superior de calitate. Viitorii studenţi vor opta mai degrabă pentru universităţile care formează specialişti pe piaţa muncii, în timp ce celelalte instituţii vor fi nevoite să-şi îmbunătăţească oferta, cred experţii.
Specialiştii consideră ierarhizarea programelor de studii pentru universităţi un pas înainte şi o măsură necesară pentru ca România să aibă un învăţământ superior de calitate, în timp ce secretarul de stat în Ministerul Educaţiei, Cătălin Baba, ne-a spus că o vede ca pe „o invitaţie la reflecţie pentru studenţi şi părinţi care vor începe să fie constienţi de calitatea programelor”. În acelasi timp, secretarul de stat crede că un alt mare avantaj ar fi şi „pentru angajator, care va şti cu ce candidat are de-a face”.
Eugen Palade, specialist în educaţie la Centrul Educaţia 2000, susţine că „era necesară această ierarhizare dacă vrem să ne orientăm spre învăţământul de calitate şi dacă nu avem ca obiectiv acordarea unor diplome pe bani”. Cristian Hatu, expert pe probleme de educaţie ne-a spus, la rândul său, că îmbunătăţirea programelor de studii „nu se poate face peste noapte, ci durează câţiva ani”. Oricum, universităţile sunt nevoite să îşi perfecţioneze programele fiindcă, potrivit lui Cătălin Baba, din 2012, „statul nu va mai plăti decât calitatea”.
Criterii europene pentru programele de studii
Expertul de la Centrul Educaţia 2000 ne-a mai explicat că „nu poate fi pusă la îndoială corectitudinea ierarhizării pentru că sunt criterii care se aplică la nivel european”. Pentru această clasificare a programelor de studii criteriile au fost stabilite de Asociaţia Europeană a Universităţilor (EUA) şi au inclus, potrivit lui Cătălin Baba, criterii „legate de activitatea ştiinţifică, capacitatea administrativă, inserţia pe piaţa muncii şi activitatea didactică”. „Eu mă aştept ca această ierarhizare să provoace discuţii”, ne-a mai precizat Cătălin Baba care recunoaşte că „un program care începe în acest an nu poate fi foarte sus în clasament într-un an pentru că este nevoie de timp. Universităţile trebuie să vadă care sunt programele de perspectivă şi care sunt resursele umane şi cerinţele pe piaţa muncii şi cele relevante pe plan internaţional”.
În opinia lui Cristian Hatu, la nivelul mentalităţilor viitorilor studenţi „mutaţiile ar putea să nu se producă prea rapid. Tendinţele se vor respecta: dacă au învăţat să nu înveţe prea serios, se vor duce acolo unde va fi mai simplu”. De aceeaşi părere este şi Eugen Palade care crede că, totuşi, „ierarhizarea va influenţa opţiunea tinerilor, iar cei care urmăresc un traseu profesional înalt vor alege universităţi mai bine cotate”. În plus, după părerea lui Hatu, o problemă va fi pentru absolvenţii universităţilor ale căror programe de studii sunt cotate la D sau E, în condiţiile în care „cu greu îşi găsesc locuri de muncă cei care au terminat o universitate cu un nivel mare”. Totuşi, consideră Cristian Hatu, viitorii studenţi „nu se vor înghesui la cele de nivel A, ci mai degrabă la cele de nivel B şi C”, urmând ca „o diferenţă să se facă abia de anul viitor la facultăţile bune unde concurenţa va fi mai mare la facultăţile care formează specialişti pe piaţa muncii”.
Fuzionarea, o soluţie pentru competitivitate
Pentru ca universităţile din România să devină competitive şi pe plan internaţional, una dintre soluţii ar fi fuzionarea. Astfel, în opinia lui Eugen Palade o fuzionare ar presupune „utilizarea în comun a resurselor şi posibilitatea creării unor mari centre universitare, cum ar fi Cambridge – un consorţiu de colegii care sunt împrăştiate în tot oraşul”. În acest sens, secretarul de stat, Cătălin Baba, ne-a mai spus că avantajul ar fi „o concentrare a resurselor” şi posibilitatea existenţei „unor laboratoare interdisciplinare care să fie folosite de mai multe specializări”. Cătălin Baba a amintit că „în Europa Occidentală, au fost înglobate atât ştiinţe exacte cât şi ştiinţe umaniste”, cu alte cuvinte, universităţi complete care au avut astfel şansa să intre mai repede în topul primelor 500 cele mai bune instituţii de învăţământ superior.
Primele universităţi din România care au anunţat că vor fuziona sunt Politehnica din Timişoara şi Universitatea de Medicină şi Farmacie „Victor Babeş” tot din Timişoara, gest încurajat şi de ministrul Educaţiei Daniel Funeriu, care a declarat că vor exista fonduri preferenţiale pentru universităţile care fuzionează. Prefectul de Mureş, Marius Paşcan, a declarat ieri, că universităţile „Petru Maior” şi cea de Medicină şi Farmacie din Târgu Mureş au primit oferte de unificare de la instituţii similare din Cluj şi Iaşi. În acest context, Paşcan le-a propus mai degrabă să realizeze un consorţiu universitar multicultural decât să se unească pentru a evita îndepărtarea „centrului de greutate universitar de la Târgu-Mureş către alte judeţe”.
Potrivit clasamentelor publicate de Ministrul Educaţiei, Universitatea Politehnica Bucureşti, Universitatea de Medicină şi Farmacie Bucureşti şi cea din Cluj sunt cele trei universităţi din cele 12 considerate cele mai bune din România, incluse în categoria universităţi de cercetare avansată şi educaţie, care au toate programele de studii de nivel A. Ministerul a clasificat, la începutul acestui an universitar, programele de studii oferite de universităţi pentru anul 2011-2012, în cinci categorii, de la A – cel mai bun la F – cel mai slab. Această ierarhizare se va face însă anual, universităţile având astfel posibilitatea de a-şi îmbunătăţi programele şi de a obţine un calificativ mai mare.
