Prima şedinţă a noului parlament a început cu un mic scandal: mai mulţi parlamentari au refuzat să folosească formula corectă a jurământului pe Constituţie. În timp ce unul dintre ei a adăugat o trimitere la dreptul islamic, Sharia, un altul a preferat să jure pe „martirii Revoluţiei din 25 ianuarie”. Ambele gesturi nu sunt însă surprinzătoare într-un parlament dominat de partidele religioase: organizaţia politică a Fraţilor Musulmani, numită „Libertate şi Dreptate”, a primit 47% dintre voturile egiptenilor, iar Partidul Luminii, al islamiştilor salafişti, a obţinut 24%. Doar 2% dintre parlamentari sunt femei, iar minoritatea creştină, care reprezintă 10% din populaţia ţării, nu a reuşit să câştige decât zece locuri în parlamentul compus din 498 reprezentanţi ai poporului.
Numai două partide liberale sunt reprezentate în parlament: uniunea Blocul Egiptean, condusă de partidul milionarului Naguib Sawiris, care a întrunit 9% din preferinţele alegătorilor, şi cel mai vechi partid secular din ţară, Wafd, care a obţinut de asemenea 9% din voturi. Partidul „Revoluţia Continuă”, format de către activiştii din Piaţa Tahrir, nu a trecut de pragul de 5% – ca de altfel şi mai multe partide ale membrilor fostului regim.
Armata se luptă pentru autonomie
Pentru început, misiunea parlamentului este de a pregăti o nouă Constituţie – iar conform cotidianului New York Times, planurile acesteia sunt deja avansate; după cum relatează ziarul american, liderii Fraţilor Musulmani şi Consiliul Militar aflat la conducerea ţării au reuşit să ajungă la un acord asupra mai multor puncte importante. Astfel, Egiptul va fi o republică parlamentară, iar constituţia va garanta atât dreptul la libera exprimare precum şi cel al libertăţii religioase. Conform surselor cotidianului american, puterea va fi împărţită între un prim-ministru ales de parlament şi un preşedinte ales direct, care ar urma să coordoneze politica externă a ţării şi securitatea naţională. Două dintre cele mai sensibile subiecte sunt garantarea imunităţii conducătorilor militari şi controlul civil (sau, mai exact, absenţa acestuia) asupra forţelor armate. În timpul regimului lui Hosni Mubarak, bugetul Armatei era autonom – şi secret: nici parlamentul, nici altă instituţie civilă nu avea acces la acesta. Compromisul la care s-a ajuns, conform unui ofiţer din cercul Consiliului Militar citat de New York Times, este ca bugetul Apărării să fie verificat de un număr restrâns de oficiali civili.
Liberalii, resemnaţi şi uşuraţi
Faptul că negocierile dintre Fraţii Musulmani şi armată au avut loc fără consultarea publicului larg a fost primit de liberali „cu un amestec de resemnare, resentiment şi uşurare” – deoarece, din punctul acestora de vedere, rezultatul ar fi putut fi mult mai prost, este de părere New York Times. De asemenea, Consiliul Militar a făcut un gest conciliatoriu la adresa activiştilor liberali, anunţând eliberarea a peste 1.900 de deţinuţi – printre care se numără şi bloggerul Michael Nabil, condamnat în martie 2011 la doi ani de închisoare pentru critici aduse forţelor armate.
De altfel, după cum constată publicaţia americană Newsday, nu numai armata, dar şi Fraţii Musulmani încearcă să intre în graţiile forţelor liberale, care au stat la baza protestelor care au dărâmat vechiul regim – şi care au în continuare susţinerea Vestului. Ideea unei legislaţii bazată pe dreptul islamic, vehiculată înaintea alegerilor, a dispărut din discursul public al liderilor grupării, care au afirmat că principalele probleme ale Egiptului sunt declinul economic şi corupţia sistemului. După cum constată cotidianul german Die Zeit, „partidele religioase sunt conştiente că, chiar dacă puterea lor pare în acest moment enormă, ea poate scădea la următoarele alegeri. Islamismul popular trebuie să se transforme în politică”.
