Comisia Europeană propune trei scenarii în ceea ce priveşte apărarea comună a UE, într-un document esenţial pentru relaţia viitoare cu NATO, lansat miercuri în dezbatere publică.
Cele trei scenarii merg de la păstrarea statu quo-ului, adică gestionarea problemei apărării la nivel naţional, cum este în prezent, până la o veritabilă federalizare a politicii de apărare a Uniunii Europene, în care capabilităţile militare ale ţărilor membre sunt puternic coordonate, pentru a putea acţiona precum o armată de sine stătătoare.
Scenariul 1
În primul scenariu, cel mai soft, ţările europene vor continua să-şi gestioneze separat domeniul securităţii şi apărării, cu efective de militari pe bază de voluntariat. Cooperarea dintre statele membre va continua, se va consolida chiar, dar Bruxelles-ul nu va participa la marile operaţiuni militare. UE va acoperi golurile ce nu pot fi umplute la nivel naţional. Achiziţia de armament ar rămâne la latitudinea fiecărei ţări, chiar dacă UE va aloca resurse financiare pentru a spori capabilităţile comune. Nu în ultimul rând, nu s-ar schimba nimic esenţial în modul în care Uniunea Europeană colaborează cu NATO.
Scenariul 2
Într-un astfel de scenariu, ţările membre vor agrea să pună la comun resurse financiare şi capabilităţi militare, pentru a consolida securitatea europeană, atât în afara, cât şi în interiorul graniţelor UE. Domeniile vizate sunt în special lupta împotriva terorismului, securitatea cibernetică şi cea a frontierelor. La aceste capitole, cooperarea dintre UE şi NATO se va consolida. Domenii cu implicaţii asupra securităţii, precum energia, sănătatea, taxele vamale sau spaţiul, vor fi şi ele consolidate.
Scenariul 3
Aceasta este cea mai optimistă dintre variantele puse în dezbatere publică, dar, probabil, şi cel mai greu de implementat, având în vedere interesele divergente ale ţărilor membre. Scopul final este crearea unei veritabile armate comune a UE, sau, cel puţin, a unei sincronizări foarte mari a politicilor de apărare.
Uniunea ar urma să fie capabilă să execute misiuni militare complexe, ce vor presupune un grad ridicat de interconectare a capabilităţilor şi efective de militari consistente. Se vor cheltui resurse însemnate pe programe de apărare comune, din fondul destinat acestui scop. Astfel, va apărea o piaţă europeană comună a cheltuielilor pentru apărare, ceea ce ar putea împiedica ţările membre să achiziţioneze armament american, rusesc sau chinezesc. Cercetarea în domeniul apărării va fi apanajul unei agenţii europene, ce urmează a fi create. Deciziile privind dispunerea în teren a militarilor şi tehnicii de luptă vor fi luate în comun, această atribuţie urmând să fie preluată de la NATO.
„Relaţia cu SUA evoluează“
Prin intermediul pus în dezbatere publică, Comisia Europeană, condusă de Jean-Claude Juncker, lansează conceptul de „autonomie strategică a Europei“. Oficialii de la Bruxelles apreciază că UE trebuie să fie capabilă să acţioneze militar de una singură, chiar dacă recunosc dimensiunea strategică a cooperării SUA şi NATO, principalii săi aliaţi. „Natura relaţiei transatlantice (dintre UE şi SUA – n. red.) evoluează. Mai mult ca niciodată, europenii trebuie să-şi asume o mai mare responsabilitate pentru propria lor securitate. Ca şi până acum, UE şi NATO vor continua să-şi coordoneze acţiunile în privinţa securităţii hard şi soft. În paralel, UE va furniza cadrul în care cele 27 de state membre (dintre care 21 sunt membre NATO) să-şi întărească colectiv apărarea şi să rezolve problemele existente”, se arată în document.
