Viaţa plantei este condiţionată de prezenţa apei. Fără apă, celulele vegetale nu au presiune şi putere de absorbţie, nu pot prelua substanţele nutritive din pământ, transpiraţia se micşorează, iar supraîncălzirea care se produce poate cauza moartea plantei. Când trebuie udate plantele, cum (de sus sau în farfuia ghiveciului), cum trebuie să fie apa? Răspunsurile nu sunt chiar simple, fiecare caz în parte necesitând mai multe informaţii. De aceea, pentru recomandări în acest sens ne-am adresat unui specialist, ing. horticol Luminiţa Muşetescu.
Multe flori de cameră sunt distruse însă din dragoste excesivă, manifestată prin administrarea unei cantităţi exagerate de apă. Supradozarea apei are deci efecte distructive. Excesul de apă elimină oxigenul necesar rădăcinilor, iar acestea se asfixiază şi încep să putrezească. Acesta este fenomenul de „umezeală blocată”, care constituie, de fapt, moartea plantei. Udatul corect, individual, şi nu conform unei scheme generale, este una dintre cele mai importante lucrări de îngrijire.
Întrebarea pusă de noi toţi este: „Cât de des trebuie udată planta?” Din păcate, la această întrebare nu există un răspuns general valabil. Fiecare caz în parte are un răspuns, iar acesta se formulează în funcţie de necesităţile plantei, mărimea şi vigoarea ei, starea de creştere sau de repaus a acesteia, condiţiile din cameră (lumină, căldură), anotimp, însuşirile pământului din recipient, materialul din care este confecţionat vasul etc.
Iarna, când plantele trec prin repaus, marcat de încetinirea sau stoparea creşterii, apa se administrează rar şi numai când pământul este uscat. Plantele care nu prezintă creşteri noi se udă mai puţin. În perioada friguroasă sau în condiţii de temperatură scăzută, unele plante se mulţumesc doar cu afânarea stratului de pământ de la suprafaţă.
Plantele aşezate în locuri însorite sau în camere cu luminozitate accentuată şi cu temperaturi ridicate se udă mai abundent decât cele aflate la umbră sau în încăperi neîncălzite. Ghivecele din plastic reţin umezeala mai mult, în timp ce vasele din lut permit o mai bună aerisire a pământului şi, res¬pectiv, a rădăcinilor.
Pământul (substratul) folosit pentru plantele de cameră este, de cele mai multe ori, fie un amestec din mai multe componente (turbă, pământ de frunze, mraniţă, nisip), fie turbă cu adaos de elemente minerale. Turba fibroasă are o capacitate foarte bună de reţinere a apei, motiv pentru care udarea trebuie făcută mai rar. Ca urmare, diferenţa de frecvenţă a udării trebuie făcută cu atenţie.
Când anume trebuie udate plantele?
Pământul de la suprafaţă trebuie să fie uscat până la o adâncime de 1-2 cm. Într-un ghiveci cu diametrul mai mare, pământul poate fi foarte uscat la suprafaţă, dar umed în profunzime. În cazul turbei, pământul se verifică cu degetul. Dacă aderă pe deget, udarea se mai amână.
Este preferabil ca udarea să se facă mai rar şi mai profund decât mai des şi superficial (caz în care pământul este ud la suprafaţă, dar uscat în profunzime). O altă întrebare care poate fi pusă este: „Cum trebuie să se ude – de sus, prin turnarea apei în ghiveci, sau de jos, turnându-se apă în farfuria pe care este aşezat ghiveciul?”. Decizia se ia în funcţie de specie. Cele mai multe specii se udă de sus, situaţie în care apa pătrunde repede, iar elementele nutritive sunt mai bine repartizate în substrat. Udarea de jos (prin infiltraţie) este mult mai lentă şi transportă sărurile minerale la suprafaţă, unde rămân sub formă de sedimente albe. Într-un astfel de caz se impun, din când în când (la 1-2 luni), udatul de sus, pentru spălarea sărurilor, şi îndepărtarea şi înlocuirea pământului de la suprafaţă.
Această metodă avantajează plantele în formă de rozetă sau cu frunze pubescente (primula, gloxinia, streptocorpus, saintpaulia, unii cactuşi). În ambele situaţii de udare, apa nu trebuie să rămână mult timp în farfurie, întrucât puţine plante suportă excesul de apă (este vorba de orhidee, cala şi cyperus, în cazul cărora ghiveciul trebuie să se scufunde permanent în 1-2 cm de apă, în farfurioară).
Calitatea apei
În privinţa calităţii apei, cea mai bună este apa de ploaie, care va fi folosită atunci când există posibilităţi de strângere a ei. Apa potabilă conţine adesea clor şi alte elemente dezinfectante care sunt dăunătoare plantei. Aceasta poate fi folosită după ce este lăsată 1-2 zile în vase deschise pentru evaporarea lor şi pentru depunerea excesului de săruri. Conţinutul de calciu al apei nu este lipsit de interes. Un conţinut prea mare de calciu indisponibilizează celelalte elemente nutrivite. Apa cu un conţinut excesiv de calciu trebuie fiartă sau tratată cu substanţe chimice lichide sau sub formă de tablete, pentru precipitarea calciului.
Temperatura apei
De asemenea, nu trebuie uitat că temperatura apei are o importanţă foarte mare. Aceasta va coincide cu temperatura camerei în care stau plantele. De aceea, undeva într-un loc ferit, se vor ţine sticle sau alte vase pline cu apă ce va fi folosită la udare.
Iată numai câteva dintre elementele de care va trebui să ţineţi cont atunci când îngrijiţi plantele, respectiv când le udaţi, pentru ca florile de apartament să crească viguroase şi sănătoase pe tot parcursul anului şi în special iarna, anotimpul cel mai dificil pentru ele.
