Una din cauzele preţului prea mare din facturile la încălzirea în sistem centralizat este, în unele cazuri, faptul că funcţionarea instalaţiei aferente unui bloc nu e adaptată la suprafaţa radiantă totală rămasă în bloc după ce o parte dintre apartamente au fost debranşate pentru că proprietarii şi-au pus centrale de apartament.
În astfel de cazuri, prin instalaţii este circulată o cantitate de energie termică mai mare decât cea necesară, fără ca în apartamente să fie mai cald. Instalaţia de încălzire a unui bloc are vane pe conductele de tur şi retur. Vanele de pe tur trebuie să fie deschise la maximum, dar vanele de retur, numite „vane de reglare”, trebuie să fie deschise doar parţial, astfel încât să se regleze debitul de agent termic în funcţie de suprafaţa radiantă totală, a caloriferelor aflate în funcţiune.
Spre exemplu, dacă într-un bloc erau racordate iniţial la sistem 80 de apartamente, cu o suprafaţă radiantă totală de 800 mp, în cazul în care în jumătate de apartamente au fost instalate centrale şi au fost debranşate, au rămas racordate 40 de apartamente, cu suprafaţa radiantă de 400 mp. Prin deschiderea la maximum a vanelor de reglaj, e circulată o cantitate de energie cât pentru încălzirea a 80 de apartamente, nu pentru 40.
Asta nu înseamnă însă creşterea temperaturii din apartamente, care nu depinde de cantitatea de energie termică vânturată prin instalaţii, ci de temperatura agentului termic. Principalul efect este creşterea preţului din facturi.
Demersuri la ANRSC
Romeo Cândea, membru al PER Galaţi, s-a adresat şi Autorităţii Naţionale pentru Reglementare în Serviciile Comunitare (ANRSC), solicitând luarea măsurilor necesare pentru protejarea proprietarilor de apartamente care „sunt siliţi să plătească sume enorme, pentru că sunt îndopaţi cu agent termic în instalaţiile devenite supra dimensionate”. Printre măsurile identificate ar fi ca „furnizorul de energie termică şi utilizatorul de energie termică (adică asociaţia – n red) să întocmească o evidenţă precisă a suprafeţelor radiante din fiecare bloc” şi „tot împreună, aceştia să regleze debitul de agent termic în cazul fiecărui bloc, numai pentru suprafaţa radiantă existentă”.
În facturi, diferenţe de mii de lei
Cazul concret oferit de Romeo Cândea este cel blocurilor B1, B2 şi B4, trei blocuri identice, din Asociaţia de Proprietari nr 313, din cartierul gălăţean Ţiglina 3. „Blocurile B1, B2 şi B4 trebuie să primească agent termic proporţional cu suprafeţele radiante existente. Aceste suprafeţe sunt cunoscute la furnizor şi utilizator, iar în cazul blocului B1, spre deosebire de celelalte, normalitatea a domnit până în noiembrie 2012, inclusiv. Începând cu decembrie 2012, furnizorul de energie termică, respectiv Punctul Termic 20 al Apaterm SA, şi-a abandonat vanele de reglaj, lăsându-le la îndemâna oricui. Aşa s-a ajuns ca blocul B1 să fie încărcat cu debit maxim posibil la un ecart de 5-6 grade Celsius. S-a ajuns la suma de 8,9714 lei/mp încălzire. Comparând cu situaţia din iarna viscolită a lui 2012 (în ianuarie – februarie 2012=7,41 lei/metru pătrat) rezultă o încărcare de 70 lei/apartament. În ianuarie 2013, situaţia se repetă (8,6579 lei/metru pătrat) şi 56 lei/apartament. Cine le plăteşte proprietarilor din blocul B1 suma de 5.110 lei plus 4.088 lei, adică 9198 lei, cât a ajuns încărcarea per total?”, întreabă Cândea. Comparaţiile preţurilor din facturi relevă mari diferenţe. În decembrie 2012, costul încălzirii raportat la un metru pătrat de suprafaţă radiantă, a costat 8,97 lei/mp în cazul blocului B1, în cazul blocului B2 a fost de 7,94 lei/mp, iar în cazul blocului B4 a fost de numai 5,66 lei/mp. În martie 2013, preţul a fost de 7,09 lei/mp pentru proprietarii din blocul B1, de 5,83 lei/mp pentru cei de la B2 şi de 4,56 lei/mp pentru proprietarii de la blocul B4. „Deci m-a încărcat lăsând deschisă vana de reglaj la blocul B1, în timp ce la celelalte blocuri s-a făcut reglajul, lăsând să circule cât trebuie”, concluzionează Romeo Cândea.
