Luni dupฤ-amiazฤ, mai multe imagini de amator ajunse în România din Italia, via internet, ลocau opinia publicฤ din cele douฤ ลฃฤri dupฤ ce camera a surprins cum câลฃiva ciocli se bฤteau ลi se înjurau la propriu pe cadavrele a ลase români.
Nefericitele vieลฃi au fost curmate dupฤ ce microbuzul în care oamenii se întorceau de la muncฤ fusese lovit de tren. O tragedie fฤrฤ margini se aneantizase subit, grija inumanฤ pentru ridicarea cifrei de afaceri a unor firme de pompe funebre surclasând acolo, pe înserate ลi la o margine de cale feratฤ, orice ลi oricum.
Imaginea mi s-a pฤrut atât de puternicฤ ลi încฤrcฤtura emoลฃionalฤ pe care o degajฤ atât de penetrantฤ încât mi-am permis sฤ o aduc în România ลi sฤ o proiectez, pฤstrând proporลฃiile de rigoare, într-un alt orizont.
Nu, însฤ, într-unul dominat de sânge ลi durere, ci într-unul acaparat de calcul cinic ลi imposturฤ, o dimensiune aparte, în care un alt tip de ciocli se bat pe viaลฃฤ ลi pe moarte pentru capturarea ลi folosirea, în vederea scoaterii unui profit frumuลel, a unui alt tip de cadavre.
Aล aminti cu precฤdere de politicฤ, de justiลฃie ลi de societatea civilฤ, zone a cฤror degradare continuฤ are la bazฤ o competiลฃie cu poli inversaลฃi.
Zone în care pฤpuลari cu agendฤ proprie cautฤ sฤ ocupe fiecare centimetru pฤtrat plantându-ลi marionetele scoase pe bandฤ rulantฤ dintr-o cutie ce seamฤnฤ tot mai mult cu a Pandorei. În final, sperฤ ei – iar scenariul e unul verosimil – totul va sfârลi prin a se ลฃine numai în sforile deja confecลฃionate ลi de care cioclii României de azi trag în neลtire.
ลtiu, fenomenul nu este nou. Ministerele, Parlamentul, instanลฃele ลi, în general, instituลฃiile statului au devenit imediat dupฤ Revoluลฃie ลฃinte predilecte ale deลtepลฃilor care, cu conexiuni solide în fostul regim, s-au orientat cu uลurinลฃฤ în spaลฃiul eliberat de mobilierul comunist.
În „Epoca de Aur”, mulลฃi dintre pฤpuลarii de azi ลi-au exercitat influenลฃa pe ascuns, cฤ aลa era atunci: trebuia sฤ te fereลti niลฃel, cฤ nu ลtiai de unde apare unul mai tare decât tine ลi te trezeai cฤ-ลฃi ia locul ลi gâtul. Ulterior, aceลti maeลtri ai camuflฤrii au evoluat în limitele aceleiaลi mentalitฤลฃi: mai puลฃin la suprafaลฃฤ, mai mult subteran.
Alลฃii, ceva mai tineri ลi absolut nesemnificativi înainte de 1989 – ลi aล da aici exemplul lui Liviu Dragnea – au învฤลฃat meseria asta din mers, iar empatia cu mentalitatea mafioลฃilor i-a ajutat sฤ asimileze repede ceea ce trebuie; ba, pe deasupra, sฤ aducฤ îmbunฤtฤลฃiri unui mecanism pervers care era obligat, el însuลi, sฤ se adapteze continuu la cursul realitฤลฃilor post-decembriste.
O bunฤ perioadฤ, adicฤ de la începutul anilor ’90 pânฤ undeva spre 2004, cadavrele pe care le cฤutau cioclii capitalismului lipsit de reguli erau în general acele persoane vulnerabile la capitolul relaลฃii cu Securitatea.
Cu toate cฤ o incriminare coerentฤ a colaboraลฃionismului cu fosta poliลฃie politicฤ a tot fost amânatฤ pânฤ când, prin scurgerea anilor, efectele ei sฤ fie la maximum diluate, acest pact cu Diavolul a funcลฃionat, în anumite condiลฃii, ca mijloc de presiune cu potenลฃial semnificativ de ลantaj. O altฤ categorie de inadecvaลฃi a fost construitฤ prin recrutarea unor inลi mediocri pe plan profesional, subdimensionaลฃi moral, dar cu un exagerat libidou aspiraลฃional.
Iatฤ incubatorul din care provin mulลฃi dintre aลa-ziลii „lupi tineri” din politica de azi. Sunt oameni care, asemenea puilor fฤrฤ cloลcฤ, crescuลฃi ลi îndopaลฃi pentru abatorizare, nu s-ar fi nฤscut politic dacฤ stฤpânii lor nu ar fi vrut sฤ mฤnânce mult, nesฤnฤtos ลi la un preลฃ mic. Dintre ei, premierul Ponta pare, de departe, cel mai realizat.
În ultimii ลapte-opt ani, însฤ, câteva ajustฤri legislative pe zona anti-corupลฃie ลi startul promiลฃฤtor luat de câteva instituลฃii – DNA ลi, mai recent, ANI sau CSM, de pildฤ – au fฤcut ca atenลฃia publicฤ sฤ fie sensibilizatฤ ลi de alte vulnerabilitฤลฃi ale funcลฃionarilor de stat, fie ei parlamentari, magistraลฃi, secretari de stat, miniลtri, etc.
Prin urmare, cioclii s-au adaptat ลi, cฤutând sฤ-ลi lฤrgeascฤ influenลฃa la vârful aparatului central ลi local, au susลฃinut din plin instalarea în poziลฃii-cheie a unor inลi cu noile pete la dosar.
Uลor de momit ลi chiar mai uลor de ลฃinut din scurt, aceastฤ resursฤ umanฤ, odatฤ infliltratฤ, joacฤ precum o cheie ajunsฤ în mâna puลcฤriaลului.
De ce ar fi fost promovat la ลefia Ministerului Justiลฃiei un om ca Mona Pivniceru care, în chestiunea selectฤrii unor înlocuitori pentru procurorul general ลi procurorul-ลef al DNA, a preferat sฤ-ลi suprapunฤ jocul pe proiectul conturat în subteran de echipa lui Dan Voiculescu & Co. ลi deloc pe solicitฤrile venite dinspre CSM ลi Comisia Europeanฤ?
Relaลฃiile personale ลi multe dintre poziลฃiile publice avute de Pivniceru anterior ocupฤrii funcลฃiei de ministru oferฤ certitudini cu privire la sforile care-i coordoneazฤ dansul.
Apoi, cum de au ajuns Ioan Irimie ลi Tiberiu Niลฃu sฤ intre în finalฤ pentru a primi posturile de ลef al DNA, respectiv ลef al Ministerului Public, în ciuda unor probleme anterioare evidente, carenลฃe puse magistral în luminฤ ลi cu ocazia audierii lor de sฤptฤmâna trecutฤ, în faลฃa Secลฃiei de procurori a CSM?
Cum a ajuns premier ลi lider al fostei opoziลฃii un tânฤr plagiator, crescut într-o familie în care afacerile conectate direct sau indirect la banul public nu sunt excepลฃie, ci semn al normalitฤลฃii?
Sau cum de sunt pe punctul de a ajunge în viitorul Parlament cohorte întregi de afaceriลti cu statul, de traseiลti, de patroni ai nepotismului ลi alte asemenea „cadavre” politice, semper fidelis cioclilor care i-au recuperat ลi mai puลฃin acelora ce le dau votul?
Cum a ajuns în cฤrลฃi pentru un minister ลi, ulterior, într-o echipฤ care pritoceลte, pe întuneric, viitoare schimbฤri legislative covenabile unui grup restrâns de interese un Victor Alistar, de pildฤ, a cฤrui asociere cu sfera societฤลฃii civile dezonoreazฤ ลi goleลte de conลฃinut un spaลฃiu al vieลฃii publice incapabil sฤ creascฤ sฤnฤtos ลi suficient?
Dar ce impuls pฤrintesc l-o fi lovit pe Liviu Dragnea sฤ trimitฤ în Parlamentul de la Bucureลti cel mai bizar candidat – pe Cฤtฤlina, o fฤtucฤ de 24 de ani. Realizฤrile de pânฤ acum ale tinerei ลi conexiunile propriilor pฤrinลฃi cu Dragnea îi garanteazฤ din start independenลฃa pe care o are vasalul în faลฃa marelui senior.
La cât de mulลฃi sunt, e imposibil sฤ îi enumeri, în spaลฃiul editorial avut la dispoziลฃie, pe aceลti aลi ai parvenirii, dupฤ cum imposibil este sฤ-i treci în revistฤ, integral, chiar ลi pe cei care ลi-au fฤcut deja un nume ลi prin intermediul cฤrora fenomenul de care vorbim a cฤpฤtat un chip.
Dacฤ nu vom avea grijฤ, caii-putere ai României vor deveni, în cel mai scurt timp, numai acest tip de oameni: tipi înlฤnลฃuiลฃi de un trecut deplorabil ลi gata de un viitor negociabil. Iar stฤpânii lor vor controla ลi mai abitir fluxul de combustibil.