Comentariile triumfaliste ale unor brokeri si analisti, articole din presa ce anunta ca un personaj important a achizitionat X% din compania Y au rolul de a face distributie pentru marii rechini de la bursa.
Cum se explica faptul ca pe varful oricarei bule speculative intra intotdeauna grosul micilor investitori, oferindu-le jucatorilor institutionali ocazia de a iesi la timp? Ganditi-va la bursa in anul 2007 sau la piata imobiliara. "BET-FI la 120.000" sau "piata imobiliara nu are cum sa scada in Romania, cererea fiind prea mare" sunt refrene care ar trebui sa va sune cunoscut. Intotdeauna, presa de specialitate orchestreaza un adevarat concert de sunet si lumini in preajma maximelor istorice, titluri de genul "bursa a imbogatit investitorii cu X% in ultima luna, saptamana, an, etc.", marele afacerist Y a cumparat un procent insemnat din compania Z (apropo, niciodata nu se insista pe vanzator in astfel de momente de euforie!), "economia duduie" etc. Investitorii de retail sunt mai intotdeauna carne de tun, asigurand exitul jucatorilor de talie mare.
In acest scop sunt dopati cu analize optimiste (societatile de brokeraj care au clienti mari ce vor sa vanda se pricep cel mai bine la asta), titluri incendiare in ziarele de specialitate, tot arsenalul gandit pentru a le gadila micilor investitori, in mod irezistibil, lacomia. Si ca sa incheiem apoteotic, iata un titlu dintr-un ziar financiar de miercuri: "Micii investitori vin din nou cu sacul de bani la bursa". Autorului nu i-a trecut nici un moment prin cap sa se intrebe de ce strainii au ramas pe bara in raliul pe care l-a traversat recent BVB. Chiar asa, oare de ce?
