Saptamana trecuta, inainte de plecarea spre Consiliul European de la Bruxelles, presedintele Basescu a facut niste afirmatii categorice potrivit carora Romania urma sa respinga "energic" ideea unei autoritati pan-europene de supraveghere a bancilor. Presedintele a explicat ca "atat Constitutia, cat si legislatia romaneasca fac din Banca Nationala a Romaniei singura structura responsabila de gestionarea sistemului bancar national". Iar la final, a avertizat pe un ton rastit: "Nu avem nevoie de un tutore din acest punct de vedere". Presedintele a angajat Romania intr-o pozitie sceptica, este dreptul sau sa faca asta, i-as reprosa insa tonul deplasat cu care vorbeste de "tutori" cand nimeni nu forta Romania la nimic, iar dezbaterile abia urmau.
Dar pana sa ajung la stil, ma opresc putin asupra discutiei de fond. Este nevoie de o institutie europeana de supraveghere? Unii spun ca da, altii ca ar fi prea mult. Acest Consiliu European a facut cativa pasi, problema va fi transata mai tarziu. Nimeni nu se indoieste insa ca UE ar trebui sa joace un rol in domeniu. Problema e simpla. Piata comuna si economiile interdependente au facut sa putem vorbi despre un adevarat sector bancar pan-european. Suntem in situatia in care bancile din diverse tari europene depind unele de altele ori s-au extins masiv in alte tari, dar fiecare lucreaza dupa reglementari diferite. In caz de criza se ajunge la o adevarata concurenta intre tari pentru pastrarea banilor, cum s-a vazut acum. Astfel, e nevoie de cel putin ca statele sa conlucreze. Asta nu inseamna neaparat o agentie noua sau sporirea puterilor Bancii Centrale Europene.
Deocamdata, Consiliul European la care a participat si presedintele Basescu a hotarat urmatoarele. Se va crea o "celula de criza financiara" in cadrul institutiilor existente. Va fi formata din reprezentanti ai Comisiei, ai Bancii Centrale Europene si ai statelor membre si va putea fi activata de oricare stat membru aflat in fata unei crize financiare. Pentru viitor, Consiliul a insarcinat Comisia Europeana sa formeze un grup de lucru pentru a analiza modalitatile prin care se poate coopera la nivel european pentru supravegherea bancilor. Cu alte cuvinte, Comisia va lua in considerare mai multe variante, inclusiv o agentie de care se teme presedintele Basescu, iar decizia va fi luata ulterior de catre sefii de state.
Cum spuneam, este dreptul presedintelui sa fie sceptic fata de o asemenea agentie. Eu cred ca o economie deschisa, de marime medie si vulnerabila, cum e cea a Romaniei, ar avea de castigat dintr-o politica unica de supraveghere si din implementarea sa la nivel comunitar (adica sa nu fie lasata aplicarea la nivel de fiecare stat membru). Nu cred insa ca argumentele expuse de presedinte pentru a fi sceptic sunt valide. Constitutia nu e deloc explicita in ce priveste atributiile bancare si monetare si oricum articolul 148 (privitor la integrarea in UE) permite transferul de atributii prin lege adoptata de Parlament. Romania isi propune sa adopte moneda euro in 2014, iar presedintele sustine acest demers. Inevitabil, Romania va transfera atributiile monetare catre Banca Centrala Europeana, iar BNR va deveni in acest domeniu un fel de filiala a BCE.
De ce ar fi mai usor de acceptat transferul de atributii monetare (care au valoare inclusiv simbolica mai mare, cum e moneda nationala) decat cele de supraveghere a bancilor? Romania s-a angajat pe acest drum si din cate stiu nu se pune problema sa ne schimbam Constitutia pentru a adera la euro. De unde a scos atunci presedintele Basescu acest argument?
Este dreptul presedintelui sa creada ca un nou transfer de atributii catre Banca Centrala Europeana sau catre o institutie noua ar prejudicia Romania. Mai mult, este dreptul legitim al presedintelui sa faca din opinia sa pozitia oficiala a Romaniei. El este ales si raspunde pentru opiniile sale devenite pozitii oficiale. Ce nu inteleg este de ce anume trebuie sa se rasteasca la Europa. De unde pana unde ideea ca o asemenea institutie ar fi un tutore care trebuie tratat in termeni de demnitate nationala?
Imi aduc aminte acum de un caz si mai flagrant. Cand Comisia a intervenit in problema ajutoarelor de stat pentru Ford, avand tot dreptul sa o faca dupa regulile acceptate de Romania la intrarea in UE, premierul Tariceanu s-a apucat sa o acuze ca nu doreste industrializarea Romaniei: "Ce o vrea Comisia Europeana? Sa facem nasturi, hartie igienica?". Atunci era si mai jenant pentru ca reprosul principal al Comisiei se referea la faptul ca Guvernul nostru nici macar nu anuntase ajutoarele respective. Desi promisese sa tina la curent Bruxelles-ul, oamenii de acolo au citit in presa despre incheierea afacerii cu Ford.
Mi se pare ca nu reusim sa ne intram prea bine in rolul de stat membru, cu pozitii legitime in dezbaterile europene. In loc sa ne exprimam opiniile ferm si civilizat, ne rastim cand nu e cazul.
