În ultimii 15 ani, atunci când PSD s-a aflat la putere, Ecaterina Andronescu a condus direct sau din umbră destinele Educației cu mână de fier, iar exodul tinerilor spre Occident, lipsa de performanță a universităților şi lipsa de coerență legislativă i se pot imputa. Cu dosar la DNA, plină de distincții unele numai bune de atârnat câinilor de coadă (doar două obținute la universități din categoria I – elită), Ecaterina Andronescu are puterea de a influența cine vine și pleacă din fruntea Ministerului Educației și de a stabili cadrul de desfăşurare a învățământului şi cercetării din România.
În taioarele sale impecabile, ce emană o eleganță retro, Ecaterina Andronescu nu pare deranjată de faptul că multe universități modeste din România – Aurel Vlaicu din Arad, Ștefan cel Mare din Suceava, Valahia din Târgoviște, Petru Maior din Târgu Mureș (în total 9 din 11) – o caută pentru a-i acorda titlul de Doctor Honoris Causa. De altfel, Andronescu contestă clasificarea europeană a universităților stabilită de fostul ministru Daniel Funeriu. Acesta poate fi unul dintre motivele pentru care a și pornit vara aceasta să schimbe Legea Educației (nu suntem atât de naivi încât să credem că nu ar fi avut aprobarea premierului Ponta).
Poate s-a uitat, în vâltoarea evenimentelor politice, dar în iunie 2015 însuși ministrul Educației, Sorin Câmpeanu, alături de sindicate şi universități au aflat din presă de existența unui proiect de modificare a Legii Educației elaborat de Comisia de Învățământ din Senat condusă de, ați ghicit, Ecaterina Andronescu. Un ministru ar fi demisionat a doua zi, motivând că i se subminează autoritatea. Nu şi Sorin Câmpeanu. Explicația poate consta și în existența unei legături de destin profesional: Câmpeanu a urmat îndelungatei domnii a Ecaterinei Andronescu în funcția de preşedinte al Consiliului Național al Rectorilor.
Puterea de influență a Ecaterinei Andronescu s-a văzut în alegerea celui mai longeviv ministru al Educației din Guvernul Ponta. Timp de doi ani (2012-2014), ministru al Educației a fost Remus Pricopie. Cariera acestuia a fost puternic marcată de Ecaterina Andronescu. Pricopie a fost timp de aproape trei ani consilierul principal al Ecaterinei Andronescu pe când aceasta conducea Ministerul Educației. De asemenea, Pricopie i-a fost și purtător de cuvânt. Ca o constantă, numele Ecaterinei Andronescu a fost mereu pe lista potențialilor miniștri ai Educației când guvernarea a fost asigurată de PSD. Atunci când Guvernul Ponta a trebuit să retragă propunerile, Corina Dumitrescu și Ioan Mang, presa a căutat-o pe Ecaterina Andronescu cu aceeași întrebare: sunteți gata să preluați conducerea Ministerului Educației?
Influența uriașă a Ecaterinei Andronescu în domeniul educației s-a clădit în timp: a fost pe placul facultăților private, în mandatele ei acestea scoțând absolvenți pe bandă rulantă, a condus rectorii universităților din întreaga țară într-o vreme în care multe dintre acestea produceau mai degrabă maculatură decât lucrări științifice, a fost împotriva incompatibilităților universitare și a făcut un pact tacit cu părinții, dar și cu elevii încercând să le ofere un examen de bacalaureat mai uşor. Politic, a supraviețuit și pentru că a știut să rămână în grațiile președintelui Iliescu și ale premierului Năstase (în perioada 2001-2003), iar pe Victor Ponta l-a salvat de acuzația de plagiat. Subiectele asupra cărora Andronescu a avut o atitudine controversată sunt numeroase:
Bacalaureat. Promovabilitatea la examenul de bacalaureat în timpul mandatelor sale de ministru al Educației a atins cifre-record: 86% atât în 2001, dar și în 2002. În 2009 a fost de 81%. S-a constatat că aceste cifre nu reflectă ştiința de carte a tinerilor, care însă au putut urma o facultate (de obicei privată), iar la final au devenit şomeri cu diplomă. De câştigat au avut doar universitățile private, care s-au îmbogățit de pe urma taxelor. După introducerea în 2011 a camerelor de supraveghere, procentul celor care au promovat bacalaureatul s-a înjumătățit.
Universități neacreditate. Ministrul Câmpeanu este forțat, astăzi, să legalizeze 70.000 de diplome de la universități neautorizate. Specialiștii cred că acest lucru a fost posibil după ce, în 2001, ministrul Ecaterina Andronescu a dat posibilitatea facultăților private să nu mai ceară autorizație pentru formele de învățământ de la distanță și fără frecvență dacă acestea aveau deja autorizație pentru aceeași specializare, dar în forma la zi.
Citește și. Hotărârea Ecaterinei Andronescu ce a pornit fabricile de diplome
Student fără bacalaureat. Andronescu s-a poziționat în câteva rânduri de partea universităților private, uneori susținând inițiative cel puțin ciudate. În 2011 (an cu promovabilitate de 45% la bac), Andronescu a avut inițiativa unui proiect ce acorda dreptul tuturor absolvenților care nu au obținut notă de trecere la toate probele, dar au înregistrat o medie de minimum 7 să se înscrie la universitățile la care doresc. „Ideea a pornit de la nevoia de a le oferi celor aproximativ o sută de mii de absolvenți care nu au promovat o soluție. Nu îi poți lăsa în stradă şi nici nu rezolvi nimic dacă vor îngroşa numărul şomerilor“, a fost declarația SF a ministrului.
Citește și: Universitățile resping proiectul student fără bac
Inconsecvență. În 2013, deși nu era ministru al Educației, Andronescu a anunțat că examenul de admitere la facultate va fi reintrodus din 2014, prin modificarea Legii educației naționale. Anunțul a bulversat tinerii.
Conducerea facultăților. A deținut poziția de președinte al Consiliului Național al Rectorilor din România între 2004 și 2012. În tot acest timp, exodul tinerilor spre facultățile din Occident a continuat, iar universitățile din România au lipsit din clasamentele celor mai bune instituții de învățământ la nivel mondial. Un studiu publicat în exclusivitate în 2011 arăta că 60% din universitățile din România sunt conduse de persoane cu o activitate științifică ce corespunde mai degrabă nivelului unui începător.
Incompatibilități. O ordonanță promovată în 2012 de Ecaterina Andronescu a scos din Legea Educației incompatibilitățile care privesc rectorii-parlamentari. Astfel, profesorii universitari puteau să fie rectori și după pensionare, rectorii puteau fi și parlamentari și puteau avea funcții de conducere în partide politice.
Citește: Subordonații i-au aprobat Ecaterinei Andronescu trei proiecte de cercetare
Cazul Ponta. S-a antepronunțat în 2012 arătând că va ține cont de verdictul de neplagiat dat de o comisie care i se subordona. Ministrul Ecaterina Andronescu nu a mai așteptat raportul de plagiat pe care l-a întocmit Universitatea București, unde premierul și-a obținut titlul de doctor. Atunci când l-a primit a decis să îl ignore.
Citește: Soarta lui Victor Ponta în pixul Ecaterinei Andronescu
Nici unul dintre cei peste 10 miniștri ai Educației de după 2000 nu a mai revenit în funcție. Au părăsit scena politică definitiv. Ecaterina Andronescu a avut trei mandate de ministru în trei guverne diferite, totalizând aproape patru ani. Azi conduce Comisia pentru învățământ, știință, tineret și sport din Senat.
Este dificil și poate conține o doză de subiectivism o analiză care se întinde de-a lungul unei cariere de 15 ani. Dar dacă argumentele de mai sus, care vin în sprijinul ideii că Ecaterina Andronescu nu a fost și nici nu este omul potrivit pentru a decide soarta educației din România, nu sunt de ajuns, vă mai ofer unul, de data aceasta omenesc. Ministrul Ecaterina Andronescu a publicat peste 300 de lucrări științifice. A fost ministru (4 ani), deputat (8 ani), apoi senator (7 ani). A fost și profesor, conducător de doctorate, rector al Universității Politehnice București (8 ani), dar și președinte al rectorilor din România (8 ani) și a străbătut țara neobosită să primească titluri şi onoruri. Este o prezență constantă la televizor (în martie și aprilie 2013, dar și în ianuarie 2014 a fost cel mai prezent politician în studiourile TV).
Din toate aceste motive vă lansez, doamnă Andronescu, o întrebare: CÂND aveți timp?
