Deși a alocat peste 26 de milioane de euro pentru expropieri la Pasajul Basarab, Primăria Capitalei a rămas fără bani și a decis să-i înapoieze unei bucureștence terenul de unde fusese evacuată. Numai că, între timp, pe locul respectiv se amenajase o stație de tramvai.
Primăria Municipiului Bucureşti (PMB) a alocat în 2006 suma de 100 de milioane de euro destinată ”exproprierilor” pentru două obiective majore: Pasajul Basarab şi proiectul Esplanada. Pentru pasaj, s-au alocat 26,18 milioane de euro meniți a acoperi despăgubirile pentru exproprierea, pe caz de utilitate publică, a circa 5.700 de metri pătraţi de teren.
Practic, la un simplu calcul, reiese că municipalitatea a avut în vedere, teoretic, un preț mediu de 4.540 de euro pe metru pătrat. În realitate, după cum a declarat public primarul general suspendat, Sorin Oprescu, au fost cazuri în care s-au dat 8.000 de euro pe metru pătrat, pentru ”cunoscători”, dar şi 255 de euro pe metru pătrat, pentru restul expropriaţilor. Iar mulţi nu au primit nici măcar un euro.
Dintre foştii proprietari de case şi mici afaceri din zona Basarab expropiați, câţiva au decedat, iar ceilalţi încă se luptă, după şapte ani, să-şi câştige banii promişi prin contract de PMB.
Dramele de atunci au lăsat urme grele. Soţul Mariei Belu a fost trântit de jandarmii veniţi să evacueze şi de către muncitorii de pe excavatoare. „I-au rupt tot din abdomen! A mai reuşit să trăiască doar doi ani, Dumnezeu să-l odihnească!”, ne-a povestit Maria Belu. Alţii au murit în câteva luni de „inimă rea”, supăraţi de nedreptatea pe care au îndurat-o.
Lângă piciorul de pod de pe strada Orhideelor nr. 52, lipită de gardul unui supermarket în construcţie, se află un rest de curte cu câteva acareturi transformate în două camere, în care locuieşte Maria Belu. Văduva rezistă aşteptând banii ce i se cuvin pe restul terenului luat de municipalitate pentru podul Basarab. Afirmă că nu poate uita nici azi bătaia de joc a autorităţilor, din acele zile, înjurăturile jandarmilor şi a demolatorilor care nu mai conteneau să-i drăcuie pe evacuaţi, făcându-i beţivani, curve şi nesimţiţi, deranjaţi că nu pleacă de bună-voie. “Ţipau după noi, numai îmbrânceli, urlete şi înjurături. Şi erau mereu beţi. Avocatul bea împreună cu excavatoristul. Ce ne-au mai umilit! Şi aveam, mamă, că am muncit toată viaţa, aveam casa aranjată frumos, cu gresie pe jos, curată, nu ca acum. În faţă aveam deschis un fast-food care mergea binişor. Din el trăiam şi noi, şi băiatul meu, care avea casa lângă a mea. Lângă noi era farmacia doamnei Bozdoc, dar s-au dus toate. Ca şi soţul meu”, s-a plâns femeia.
Maria Belu a avut în total 258 mp, din care 110 au fost expropriaţi. “Am fost la bancă să ne luăm banii, dar ne-au spus că nu există bani în cont. Păi cum nu există când ne-au spus că sunt în cont? Păi nu sunt, pentru că Primăria nu a făcut notificare, contul e gol! Bătaie de joc! Eu nu am luat încă nici un ban pentru terenul expropriat cu şapte ani în urmă”, ne-a mărturisit femeia.
Mai mult decât atât, la şedinţele anterioare avute de expropriaţi cu reprezentanţii Primăriei Capitalei, unde li se promitea că sunt bani şi că nu vor fi lăsaţi de izbelişte, nu au putut afla niciodată cu ce sume vor fi despăgubiţi. “Şedinţele erau numai în urlete, nimeni nu înţelegea nimic. O avocată de-a lor, de la Financiar, ne-a avertizat să nu întrebăm de bani. Păi cum să nu întrebi de bani? Şi bineînţeles că la un moment dat cineva a ridicat vocea şi a întrebat. Nu vă spun ce haos a fost, ne-au dat afară din sala de consiliu în şuturi cu paznicii lor, spuneau că nu ne interesează asta…”, îşi aminteşte Maria Belu.
Foştii proprietari îşi plătesc în continuare impozitul pe terenul evacuat
Fostei vecine, Valeria Bozdoc, i s-au expropriat 100 de metri pătraţi, plus construcţiile. Iniţial, trebuia să primească banii pentru toată suprafaţa. Ulterior, în mod uluitor, Primăria a recunoscut că nu mai are bani şi i-a dat înapoi 37,88 metri pătraţi, pe vechiul amplasament. Numai că între timp pe respectiva suprafață aceeași primărie a amenajat o staţie de tramvai!
“Am cerut să-mi dea despăgubiri şi pe afacerea pierdută, farmacia de pe urma căreia familia supravieţuia. După ce că nu am primit banii, aflu că nu voi mai primi nici banii pe o suprafaţă de 37,88 metri pătraţi, adică terenul din jurul imobilului meu, curtea mea. Acum o lună a venit o topometristă să-mi măsoare proprietatea. Acei aproape 38 mp se află acum pe şinele de tramvai, unde este staţia, acolo unde aveam curtea. Mi-a şi spus topometrista să-mi iau masa şi scaunul şi să mă instalez pe proprietate, dacă aşa vor autorităţile!”, a declarat Valeria Bozdoc pentru România liberă. “Vă daţi seama, Primăria a cerut în instanţă, prin avocat, să nu mai fiu despăgubită pentru terenul ăsta. Şi a obţinut decizie definitivă. Chiar mă gândesc ca atunci când dă căldura să-mi beau cafeluţa pe prundişul de lângă şinele de tramvai. Poate pun şi nişte ghivece de flori. Doar este pământul meu, nu?!”, a glumit, cu amărăciune, fosta farmacistă. Nici o familie din acestea 10 evacuate pentru construirea Pasajului Basarab nu a primit vreun ban de la PMB şi nu va primi până nu câştigă procesul pe care l-au intentat Primăriei. Deşi legea exproprierilor prevede altceva. Maria Belu are de luat 115.000 euro, dar procesul e încă pe rol. Soacra acesteia avea casa lipită de curtea ei. Avea peste 80 de ani când au venit demolatorii, dar n-a impresionat pe nimeni, nici măcar pe cei care aveau să-i dea banii. Aşa că familia, supărată, a luat-o pe sus şi au dus-o la sediul Primăriei Bucureștiului, au pus-o în faţa uşii. Era în 2013 şi femeia avea deja 89 de ani: “Dacă nu-i daţi măcar ei banii să înţeleagă ceva de ei cât mai are de trăit, chemăm televiziunile! Cum, necum, soacra a primit banii. Cred că a fost singura!”, a menționat Maria Belu.
Mai mult, fostele vecine sunt sunate şi acum, din când în când, de companiile de gaze sau de electricitate să-şi plătească facturile. De altfel, toţi evacuaţii sunt încă proprietari din moment ce tranzacţia nu s-a finalizat. Fiecare îşi plăteşte impozitele pe terenurile demolate.
Reluăm calculele: la Pasajul Basarab s-au alocat 26,18 milioane pentru a expropria, pe caz de utilitate publică, 5.766 de metri pătraţi de teren. Adică, fiecare proprietar evacuat trebuia să se primească 4.540 de euro pe metru pătrat. Cu toate acestea, unii au primit mai puţin, iar mulţi nu au primit nimic încă. Culmea, în cazul Valeria Bozdoc, Primăria a deposedat-o de teren şi construcţii, iar acum în locul banilor a primit o parte a ternului înapoi, pentru că nu mai are bani pentru expropriaţi! De ce? Pentru că banii au dispărut!
Mai mult, o parte din terenurile expropriate pe bani publici se transformă în afaceri private. Pe Şoseua Orhideelor, la numărul 46, acolo unde terenul a fost expropriat pe caz de utilitate publică contra sumei de 2.078.000 plus TVA, se construieşte un supermarket! Adică s-au folosit bani publici pentru exproprieri de utilitate publică a unor terenuri care au fost dirijate ulterior către o utilitate privată! România liberă a solicitat Primăriei Capitalei un punct de vedere asupra acestui caz, dar, deși am așteptat un răspuns zece zile, dar nu am primit nici un fel de răspuns.
Citește și Groapa care a costat Primăria Capitalei 73 de milioane de euro
200 de milioane de euro pentru 2 kilometri de pod
România liberă a prezentat, în 2011, când a fost deschis pentru circulație Pasajul Basarab, faptul că Primăria Capitalei a plătit pentru doar doi kilometri peste 200 de milioane de euro. Investiția, realizată în 11 ani, a fost cea mai mare făcută de municipalitate până în acel moment. “Bucuria inaugurării acestei construcţii «monumentale» este însă umbrită de costul uriaş al proiectului: 204 milioane de euro, potrivit datelor finale pe care ni le-a furnizat primăria condusă de Sorin Oprescu”, scria România liberă în urmă cu cinci ani. Mai mult, până să se ajungă ca inaugurarea să fie prezentată elogios pe toate canalele media a trecut mai bine de un deceniu marcat de dispute politice, proteste sociale, dezbateri privind eficienţa pasajului, modificări repetate ale costurilor, termenelor de predare şi proiectelor.
Despre construirea acestui pasaj s-a vorbit pentru prima oară în timpul mandatului de primar general a lui Traian Băsescu. Între 2000 şi 2004, iniţiativa a fost complet blocată, ca urmare a disputei dintre Băsescu şi grupul consilierilor PSD din cadrul Primăriei Capitalei.
La mijlocul anul 2003 au apărut şi primele proteste ale locuitorilor din zonă care spuneau că „îşi văd ameninţate locuinţele» şi că pasajul le va distruge viaţa. Consilierii PSD le-au sărit în ajutor venind cu o propunere şoc: mutarea Gării de Nord cu 500 de metri şi unirea şoselei Orhideelor cu Nicolae Titulescu. Aflat în campanie pentru primărie, Mircea Geoană a preluat, în 2004, ideea acestui nou proiect care nu s-a materializat niciodată.
În 2005, instanţa a dat un prim verdict în procesul intentat de cei aproximativ 5.000 de locuitori din zona Titu Maiorescu împotriva autorităţilor locale. Bucureștenii au pierdut, deşi în motivare instanţa a recunoscut că „nemulţumirea oamenilor este îndreptăţită”. Astfel, inconvenientul reprezentat de faptul că pasajul trece la 10-12 metri distanţă de o parte şi de alta a cinci blocuri din zonă a rămas.
Începerea efectivă a lucrărilor la Pasajul Basarab s-a făcut în noiembrie 2006. Conform calculelor pe hârtie, ar fi urmat 28 de luni de muncă asiduă până când pasajul urma să fie finalizat. Doar că la începutul anului 2009, lucrările erau blocate. Una dintre cauze a constituit-o faptul că proprietarii unor imobile şi terenuri care stăteau în calea pasajului nu se puneau de acord cu autorităţile privind cuantumul exproprierilor, relata România liberă. Mutarea oamenilor s-a făcut de multe ori cu mare scandal. Spre exemplu, în iulie 2007, zeci de oameni din zona Orhideelor s-au urcat pe acoperişul unui imobil, care urma a fi demolat.
