Cum se poate ieşi din criza Roşia Montană (şi o lecţie pentru Chevron, OMV-Petrom şi ceilalţi)

Dacă actualul scandal va escalada şi se va ajunge în urma presiunii publice la moratoriu pe gazele de şist, peste noapte, fără analiză serioasă de impact, nu doar guvernanţii vor fi blamabili de amatorism şi laşitate, ci şi companiile.

În punctul în care au ajuns azi lucrurile cu Ro­şia Montană, nu mai foloseşte nimănui să re­pe­tăm cauzele crizei, cine şi cum e de vină etc. Important e de făcut un pas mai departe şi arătat cum se poate ieşi din blo­cajul şi polarizarea deja peri­cu­loase; guvernul, mă gân­desc, ar trebui să fie primul in­teresat. Decredibilizarea aces­tui proiect şi, în proces, a gu­vernului USL ca promotor de investiţii ameninţă să de­le­gi­timeze şi alte iniţiative din energie, precum exploatările de gaz neconvenţional sau re­vizuirea regimului re­de­ven­ţe­lor la OMV-Petrom. Cum ar putea publicul să accepte că aceste negocieri se poartă cu bu­nă-credinţă şi profesionalism, după ce a văzut în cazul Roşia Montană?

În primul rând, legea trebuie retrasă din par­la­ment de către iniţiator. Ca să ne arate că le­gea nu e scrisă de consultanţii RMGC (că s-au mai văzut cazuri), ministrul Şova are obligaţia să no­minalizeze urgent echipa de funcţionari cu ca­re a lucrat la redactare, fără a mai cere di­ver­sio­nist rapoarte de la Servicii. Între timp, Bă­sescu e bine să se abţină de la alte co­men­tarii.

Dacă e în continuare convins de utilitatea şi fezabilitatea proiectului, guvernul trebuie să publice parametrii săi, ceea ce până acum nu a făcut. Aşteptăm materiale de prezentare în Powerpoint cu balonaşe, cum au făcut când au avut interes (la bugetul de stat, programul de investiţii stra­tegice etc.), care să expli­ce cum s-au estimat bene­fi­ciile economice, costurile de mediu, numărul de locuri de muncă, nivelul redevenţelor şi al altor taxe, comparaţia aces­tora cu cele din alte ţări etc. Nu e normal ca presa şi ana­liştii privaţi să fie nevoiţi să fa­că singuri munca guver­nu­lui de a documenta proiectul, în vreme ce pre­mierul şi miniştrii care se presupune că şi-l asumă adoptă o ambiguitate studiată.

Citeşte continuarea în Revista 22.