Ferestrele termoizolante cu tâmplărie din PVC au devenit o soluţie cvasiprezentă pe piaţa construcţiilor de locuinţe şi în cea a renovărilor.
Ferestrele din PVC se deosebesc prin faptul că sunt practice, durabile şi au un design atrăgător. De obicei, calitatea acestui tip de ferestre este judecată în funcţie de două criterii: aspectul estetic şi cel tehnic. Cel din urmă poate fi divizat în funcţie de diferiţi parametri cum sunt protecţia termică, fonică sau antiefracţie.
Realizarea şi montajul ferestrelor termoizolante se face numai de specialişti dar dumneavostră, ca beneficiari, puteţi să supravegheaţi întregul proces dacă aveţi un minimum de cunoştinţe. Astfel, atunci când achiziţionaţi ferestre termoizolante, trebuie să acordaţi atenţie unor elemente relativ uşor de observat, cum ar fi:
-inexistenţa unor elemente străine (fire de păr, murdăriri ale feţelor interioare ale geamurilor, cuie, rumeguş etc.);
-inexistenţa între foile de geam a condensului rămas dintr-o eliminare (absorbţie) neglijentă a vaporilor de apă, în timpul procesului de fabricaţie;
-apariţia unor desprinderi ale distanţierelor metalice de foile de geam (de exemplu, în timpul transportului);
-mătuiri ale foilor de geam (prelucrare incorectă);
-fisuri incipiente ale foilor de sticlă.
La ferestrele termoizolante, partea de geam se caracterizează printr-o minimă dimensionare: 4.16.4. Acestea sunt dimensiunile celor două geamuri (4 mm) şi ale spaţiului dintre ele (16 mm). Sintagmele ”geam de 20; geam de 24” se referă la suma grosimii geamurilor şi a distanţei dintre ele, şi nu la dimensiunea foii de geam. Cu cât grosimea foilor de geam este mai mare, cu atât gradul de izolaţie termică şi fonică este mai ridicat.
Pentru un grad mai mare de termoizolaţie, geamul poziţionat la interior este indicat să fie low-e. “Low-e” este prescurtarea termenului low emisivity-termen ce defineşte caracteristica de transfer termic scăzut. Acest tip de geam nu poate fi deosebit cu ochiul liber, ci numai cu un aparat special de măsurare. Diferenţa de preţ dintre geamul low-e şi cel simplu este de câţiva euro/mp, ceea ce face ca primul să fie de preferat.
Etape de lucru:
1.Poziţionarea ramei. Rama ferestrei se aşează pe poziţie şi se fixează cu pene din lemn. Se verifică poziţia acesteia cu ajutorul unui poloboc, după cum urmează: se verifică verticalitatea şi alinierea ramei cu peretele, punând polobocul pe toate cele trei axe.
2.Fixarea ramei. După stabilirea poziţiei perfecte a ramei se trece la fixarea definitivă a acesteia. Perforarea ramei şi a peretelui trebuie să se facă cu multă atenţie, pentru a se evita modificarea poziţiei stabilite anterior.
3.Fixarea penelor. În interiorul ramelor din PVC se poziţionează pene speciale din plastic. Acestea au rolul să fixeze cât mai bine geamul în ramă, deoarece dimensiunile celor două elemente sunt diferite.
4.Aşezarea geamului pe poziţie. Geamul se aşează pe poziţie şi imediat se verifică distanţa dintre el şi ramă. Dacă penele poziţonate anterior nu sunt suficiente pentru a-l fixa, atunci se introduc noi pene până când geamul se fixează.
5.Montajul baghetelor. Fixarea definitivă a geamurilor în rame se face prin intermediul unor baghete din PVC. Acestea se introduc, prin presare, în zona de îmbinare a celor două elemente, fixarea lor definitivă făcându-se cu un ciocan din cauciuc.
6.Aplicarea spumei poliuretanice. În zonele de îmbinare se introduce spumă poliuretanică. La contactul cu aerul, spuma îşi măreşte volumul de trei ori şi, în felul acesta, aceasta ocupă tot spaţiul disponibil. După perioada indicată de producător, excesul de spumă poate fi eliminat.
