Spionii chinezi au reuşit să obţină datele personale ale mai multor ofiţeri de rang înalt ai NATO după ce au lansat o pagină de Facebook falsă pe numele Comandantului Suprem al Forţelor Aliate din Europa (Saceur), amiralul James Stavridis, au scris The Observer şi Sunday Telegraph.
Oficialii de la cartierul general al NATO (SHAPE) au refuzat să ofere informaţii despre originea cyber-atacului, dar ofiţeri de rang înalt au confirmat pentru cele două publicaţii că este vorba despre „acţiuni sponsorizate de stat, originare din China”. Aceiaşi oficiali au precizat că nu este vorba de „spionaj” sau de „hacking” ci de un procedeu care se numeşte „inginerie socială”. Potrivit lor, paginile de Facebook ale ofiţerilor şi oficialilor NATO nu conţin informaţii clasificate sau secrete militare.
Pe de altă parte, inginerie sau nu, agenţiile de informaţii au confirmat că informaţiile colectate de chinezi sunt nepreţuite. Cel puţin câteva sute de ofiţeri au acceptat invitaţia la „prietenie” din partea falsului Stavridis şi le-au oferit chinezilor date personale, precum adresa de e-mail, numere de telefon, adresa personală şi, eventual, informaţii despre locaţia curentă. Mulţi şi-au împărtăşit cu falsul amiral gândurile personale oferindu-le chinezilor un drum spre modul lor intim de a gândi.
Se pare totodată că serviciile chineze de spionaj găsesc acest gen de informaţii foarte interesente pentru că au încercat acelaşi lucru în repetate rânduri. Oficiali NATO au confirmat că au existat mai multe astfel de atacuri care l-au vizat pe amiralul James Stavridis şi că de fiecare dată Facebook a şters paginile false.
Spionaj pe scară largă
Chinezii nu se rezumă însă numai la secrete militare deşi au reuşit se pare să fure informaţii valoroase despre tehnologia stealth, submarine şi programul spaţial dar şi despre energia solară. Se pare că nu există aspect al stilului de viaţă occidental de care China să nu fie interesată. Potrivit lui Shawn Henry, asistent al directorului FBI pentru criminalitatea cibernetică, „Ne confruntăm lunar cu mii de atacuri împotriva tuturor industriilor, a comerţului şi infrastructurii, practic în toate sectoarele. Ştim exact ce capacităţi au statele chare orchestrează aceste atacuri şi ştim şi ce tip de informaţi caută”. Este vorba despre informaţii care să ofere avantaj economic, politic şi militar.
Anul trecut o serie de atacuri numite „Dragonul de Noapte” au avut drept ţintă mai multe companii multinaţionale de petrol şi gaz. Numele acestor companii nu a fost dezvăluit public, dar hackerii au reuşit să penetreze sistemele de computere ale acestora şi să obţină informaţii valoroase. Anchetatorii au depistat sursa atacurilor la Beijing şi au descoperit că acestea au avut loc numai în zilele lucrătoare de la 9.00 la 17.00, ora locală, ceea ce sugerează că atacatorii „lucrau” într-o clădire guvernamentală.
Sunday Telegraph îl citează pe expertul în securitate Dmitri Alperovich, cel car a ajutat la desoperirea „Dragonului de Noapte”, potrivit căruia chinezii atacă guvernele şi companiile occidentale în mod constant. „Nu se dau în lături de la niciun truc pentru a-ţi fura secretele. De exemplu, fură e-mailuri dintre preşedinţi de companii implicaţi în negocieri la nivel înalt. Fură caietele de sarcină şi apoi vin cu cea mai bună ofertă. Dacă îţi cunosc dinainte strategia nu au cum să piardă”.
Nici CIA nu e ferită
Tot anul trecut, un angajat al companiei de apărare RSA a deschis un e-mail personal cu titlul „Planul de Recrutare 2011” şi a încercat să deschidă ataşamentul Excel. Ataşamentul conţinea un virus realizat de chinezi care a deschis sistemul informatic al RSA şi le-a oferit acces la toate secretele companiei, inclusiv la lucrările pe care le făcuse pentru Casa Albă, CIA, NSA, Pentagon şi Departamentul de Securitate Internă (DHS). Incidentul a determinat DHS să plaseze atacurile ciberntice la acelaşi nivel cu terorismul în rândul ameninţărilor la adresa SUA. Potrivit lui Bruce McConnell, directorul pentru securitate cibernetică în cadrul DHS, „Internetul este un spaţiu civil, este ca o piaţă. Dar este ca o piaţă din Beirut-ul anilor ’70: Uneori se transformă în teren de luptă”.
