Când se gândesc la astronauţi, primul gând al oamenilor este legat de costumul spaţial şi de imponderabilitate. În realitate, trebuie să fii foarte precis, să ai o răbdare ieşită din comun şi să nu renunţi până nu ţi-ai dus misiunea la bun sfârşit, indiferent de complicaţii. În spaţiu, nu este loc de greşeli.
Din această primăvară cinematografele IMAX vor difuza un documentar 3D despre viaţa în spaţiu şi misiunile din cosmos, potrivit techland.com.
Camerele IMAX plasate pe orbită şi în interiorul bazei spaţiale reflectă atât frumuseţea Pământului şi asprimea cosmosului, cât şi monotonia vieţii de astronaut. Doi dintre membrii echipajului din documentarul 3D sunt Michael J. Massimino şi K. Megan Mcarthur, care au luat parte la misiunea de reparare a telescopului Hubble.
În clipele libere, în special în timpul celor două zile în plus de care cosmonauţii beneficiază în spaţiu, datorită decalărilor temporale, lui Massimino îi plăcea să se uite pe o fereastră de pe staţie la Terra şi să asculte muzică pe iPod.
În funcţie de momentul zilei pe Pământ- astronauţii văd un răsărit şi un apus la fiecare 45 de minute atunci când se află pe orbita joasă a „planetei albastre”- Massimino a spus că erau anumite melodii pe care le prefera în timpul zilelor terestre şi altele în timpul nopţilor. Seara asculta muzică instrumentală- coloane sonore ale filmelor precum „Dansand cu lupii” sau compoziţiile lui Thomas Newton pentru „Intalnire cu Joe Black”. De asemenea, melodiile pop, precum One de la U2, erau pe placul astronautului.
În timpul zilei, asculta U2, Sting, Coldplay, Genesis. Nu i-a plăcut deloc melodia lui Billy Joel, în special Big Shot. Se pare că unele hituri dance pur şi simplu nu se potrivesc în zona de gravitaţie zero.
Deşi unii cosmonauţi din spaţia orbitală se relaxau vizionand filme sau stând pe chat, Massimino a spus că se simţea divin când asculta muzică şi privea rotaţia Pământului.
Acest obicei i-a „conservat” amintirile: când s-a întors acasă şi a auzit aceleaşi melodii pe care le asculta în spaţiu, mintea lui s-a reîntors acolo. „Eram într-un restaurant când am auzit o melodie de la Genesis care mi-a amintit de toată misiunea. În plus, am avut norocul să îi spun lui Bono în persoană că de fiecare dată când ascult „One” pot să mă întorc în acel loc de pe orbită, să văd furtunile nocturne din Australia şi fulgerele care traversează kilometri întregi. Aud cântecul şi văd totul din nou, la fel de clar ca şi cum aş fi iar acolo”, a spus Massimino.
Mcarthur a descris plimbările prin spaţiu din cadrul misiunii ca fiind foarte intense şi dificile. În momentul în care s-au terminat cu bine, un coleg de-al său a fost atât de relaxat şi uşurat încât a dormit prea mult dimineaţa următoare. Deşi sunase alarma şi tot echipajul se apucase de lucru, cosmonautul nu se trezise şi toată lumea era îngrijorată că acesta murise.
Una dintre cele mai frumoase amintiri ale lui Massimino a fost când o misiune în afara staţiei s-a transformat brusc într-o observaţie „turistică”. Deşi îşi îndeplinise majoritatea sarcinilor, partenerul său mai avea nevoie de timp ca să îşi finalizeze treaba, aşa că astronautul a fost sfătuit să îşi lege chingile şi să aştepte. Avea aproape o oră de aşteptat şi o perspectivă directă spre Pământ. A văzut oceanul Pacific, arhipelagul Hawaii, apoi, la numai 10 minute diferenţă, Florida.
În zare, vedea Pământul, luminat în stânga şi întunecat în dreapta, iar soarele se mişca de-a lungul acestei suprafeţe. „Nu există un negru mai intens decât acela, când soarele dispare şi vezi stelele. În spaţiu nu sclipesc, pentru că nu le vezi prin atmosferă. Apoi vine din nou lumina, şi este cel mai strălucitor alb pe care l-ai văzut vreodată. Nu se poate descrie prin cuvinte. Efectiv, vezi o linie care se învârte în jurul Pământului şi care delimitează ziua, pe o parte a planetei, şi noaptea, pe cealaltă. E uimitor”, a spus Massimino.
