Vestea bună este că adolescenţii de azi sunt cititori înrăiţi şi scriitori prolifici. Vestea proastă este că ceea ce scriu şi citesc ei sunt SMS-uri şi pagini de internet.
Potrivit unui studiu efectuat anul trecut, americanii cu vârste cuprinse între 13 şi 17 ani trimit şi primesc, în medie, 3.339 de mesaje scrise pe lună. Moda s-a răspândit la nivel global şi nu puţine sunt ţările în care adolescenţii pot fi văzuţi constant în faţa calculatorului sau cu telefonul în mână, chiar şi pe stradă sau în mijloacele de transport.
În ultimii ani, societatea şi-a făcut griji în legătură cu numărul tot mai mic de copii şi adolescenţi care se bucură de plăcerea lecturii şi numeroase studii şi articole au fost publicate pentru a trage semnalul de alarmă asupra acestui fapt. Un articol din USA Today, din 2007, avea ca titlu „Unul din patru oameni nu au citit nicio carte anul trecut” şi nota faptul că persoanele de peste 50 de ani citeau mai mult decât oamenii cu facultate sau femeile.
Un alt studiu concluziona: „Mai puţin de o treime din copiii de 13 ani citesc zilnic, un declin de 14% faţă de acum 20 de ani. Dintre adolescenţii de 17 ani, procentajul celor care nu citesc s-a dublat de-a lungul unei perioade de 20 de ani. În medie, americanii cu vârste cuprinse între 15 şi 24 de ani petrec aproximativ două ore pe zi în faţa televizorului şi doar şapte minute din timpul lor liber citind.”
Ceea ce studiile nu au luat în calcul, însă, este faptul că Internetul se bazează, în mare parte, pe texte. De asemenea, studiile nu au pus decât întrebări legate de texte pe suport de hârtie, fapt ce nu corespunde obiceiurilor adolescenţilor de astăzi, care preferă să citească texte în format digital sau să asculte audiobooks (cărţi sonore).
Cu toate acestea, aceste lucruri nu justifică limbajul „stâlcit” pe care tinerii îl folosesc, nu doar în Statele Unite, ci chiar şi în România, unde formele precum „ejti” în loc de „eşti” sau „vbm” în loc de „vorbim” au devenit ceva obişnuit în limbajul scris al adolescenţilor. Astfel, un simplu „Bună! Ce faci? Eşti bine?” devine „sal! cf ejti bn?”.
Întrebat de ce scrie în acest mod, Bogdan, în vârstă de 19 ani, a spus că i se pare mai uşor să scrie dacă prescurtează cuvintele. În privinţa scrierii „ejti” în loc de „eşti”, tânărul a ridicat din umeri: „Posibil şi pentru că toţi cunoscuţii noştri scriu aşa, pentru că marea majoritate urmează oaia neagră după care se ia turma.”
Aşadar, într-o epocă în care comunicarea vorbită este înlocuită treptat de cea scrisă şi limbajul pare să se altereze puţin mai mult cu fiecare generaţie, cei care rămân să se minuneze de schimbarea prin care trece limba nu mai ştiu dacă să dea vina pe „neplăcerea” de a citi sau pe „americanizarea” constantă. Un lucru este sigur însă: apariţia mesajelor scrise continuă să contribuie la schimbarea societăţii – dacă în bine sau în rău, acest lucru rămâne de văzut.
