Povestea afacerii TelDrum SA fascinează ca o tâlhărie bine pusă la punct și orchestrată atent de către un mastermind criminal. În spatele fascinației, însă, stă oroarea: banii sunt ai noștri, iar tâlhăria este ignorată de autorități.
Cifrele bisnisului TelDrum SA sunt uluitoare: în doar zece ani, din 2007 încoace, această companie privată a încasat de la instituții publice locale și centrale 430 milioane de euro. De la „privatizarea“ din 2001 până în 2007, însă, în conturile companiei au mai intrat lejer alte câteva zeci, dacă nu sute de milioane de euro. Stupefiant este cum, din ultimul deceniu de încasat de la buget, TelDrum a scos 370 milioane de euro (adică 86% din suma tuturor contractelor!) dintr-un singur județ, Teleorman, care se bate pentru titlul de cel mai sărac județ al țării. Un amănunt demn de o boală psihică nord-coreeană este că până și o comună cu un buget anual de puțin peste două milioane de lei a acordat un contract de peste șapte milioane de lei companiei TelDrum SA. Ce e drept, înțelegem totul când aflăm că acea comună teleormăneană este chiar Gratia, locul în care s-a născut Liviu Dragnea.
Alte nouă județe (dintre care multe vecine cu Teleormanul, cel care cotizează cu 86%) abia aduc restul de 14% din veniturile TelDrum SA. Nimic întâmplător: din aceste județe taxate de către Dragnea s-au selectat acum miniștri și secretari de stat; criteriul de selecție a fost unul pur fanariot, bazat pe peșcheș.
Cum s-a ajuns aici? Simplu: odată cu instalarea în fruntea „guvernului“ teleormănean, adică a Consiliului Județean, a lui Liviu Dragnea. TelDrum SA exista din ’99 și era o companie deținută de CJ, care avea ca obiectiv rezolvarea infrastructurii rutiere, și nu numai, a Teleormanului. Dragnea, însă, proaspăt uns la șefia CJ în 2000 prin votul politic al celorlalți consilieri județeni, a decis să „privatizeze“ compania. Așa au ajuns acțiunile la prieteni, slugi și acoliți ai lui Dragnea. Din acel moment, aproape orice lucrare publică de drumuri, poduri, canalizare și altele din aceeași serie din județ trebuia să treacă prin TelDrum SA. Un monopol practic instituționalizat, dar neformalizat, a transformat compania în cel mai mare aspirator de bani publici din Teleorman. Evident, statutul de monopol nu putea fi obținut decât prin eludarea regulilor de achiziție publică de către instituțiile care acordau contracte. Mai direct spus, prin corupție. Nicio instituție de control sau vreun parchet, însă, nu s-a aplecat asupra problemei. O anchetă profesionistă ar fi scos la iveală mecanismul prin care Dragnea a controlat acest jaf de la bun început și, mai ales, cum a profitat de pe urma furtului generalizat. Printre rânduri, se pot citi definițiile spălării de bani, evaziunii fiscale, conflictului de interese etc. Negru pe alb, însă, nu se poate citi decât complicitatea unui sistem care l-a protejat și încă îl susține pe Dragnea.