Oamenii de știință au crezut mult timp că Luna s-a format în urma unei ciocniri între planeta Pământ și o altă planetă, în urmă cu miliarde de ani. O nouă analiză a mostrelor de roci selenare aduse de astronauții a scos la iveală urme ale altui corp ceresc, denumit de astronomi Thea.
De aici a pornit teoria conform căreia acel corp ceresc de mărimea planetei Marte a fost distrus în urma impactului cu Terra, iar o mare parte din el și bucăți de Pământ au format un disc în jurul planetei Pământ, formând Luna.
Pentru a confirma această teorie, oamenii de știință şi-au concentrat eforturile pe măsurarea raporturilor dintre izotopii anumitor elemente chimice. Ele variază în Sistemul Solar, motiv pentru care marea asemănare dintre raporturile dintre izotopii de pe Pământ şi raporturile dintre izotopii de pe Lună contrazice modelele teoretice ale coliziunii, potrivit cărora Luna ar fi compusă mai ales din materiale provenind de la Theia.
Alți savanți au făcut o nouă analiză a proporţiei de izotopi ai oxigenului, ce a arătat că rocile de pe Lună conţin urme de material străin. Diferenţele dintre rocile de pe Lună şi cele de pe Terra, deşi mici, confirmă, în opinia autorilor studiului, faptul că impactul gigantic a avut într-adevăr loc.
Ipoteza impactului uriaș prezice că Luna ar trebui să conțină aproximativ 70% până la 90% material din planeta Thea, astfel încât raporturile de izotopi ar trebui să fie diferiți de cei ai Pământului. Totuși, alți astronomi pretind că Luna are doar 8% din Thea.
Această discrepanță a tulburat oamenii de știință ai planetelor atât de mult încât, în ultimii ani, s-au prezentat o serie de scenarii alternative pentru a explica originea Lunii.
