Deşi, în ultimii ani, parchetul laminat cu montaj fără adeziv a căpătat un loc dominant pe piaţa amenajărilor interioare, cei care preferă stilul clasic vor alege, cu siguranţă, parchetul din lemn masiv.
Frumuseţea naturală a lemnului este de neînlocuit, conferind căldură şi eleganţă interiorului. Aceste atribute sunt cele care pledează pentru alegerea parchetului din lemn de stejar.
Printre alte avantaje ale acestui tip de parchet mai putem să enumerăm durata lui de viaţă care atinge 100 de ani, rezistenţa îndelungată, confortul termic ridicat pe care îl oferă, precum şi faptul că poate fi întinerit prin raşchetare şi lăcuire.
În situaţiile unor renovări radicale, proprietarii preferă să elimine vechiul parchet, preferând unul nou datorită aspectului modern. Alternativa păstrării parchetului din lemn masiv este însă una cel puţin la fel de profitabilă atât în planul caracteristicilor tehnice, cât şi în cel estetic. Pentru a readuce lemnului de stejar aspectul impecabil iniţial, trebuie să efectuaţi cu profesionalism câteva operaţii. În mare, acestea pot fi clasificate în trei clase: demontarea şi pregătirea suprafeţei de bază, remontarea lamelelor din lemn şi finisarea acestora.
În exemplul pe care îl prezentăm, proprietarul unui apartament interbelic, cu o suprafaţă de 120 mp, a dorit să păstreze în toată locuinţa perchetul original, din stejar. Acesta era într-o condiţie foarte proastă, lucru ce a necesitat angajarea unei echipe de specialişti parchetari.
Etape de lucru:
1. Demontarea parchetului. Demontarea parchetului a fost o operaţie migăloasă. În fiecare cameră pardoseala a fost desfăcută bucată cu bucată iar lamelele au fost numerotate şi depozitate în aşa fel încât să fie remontate în acelaşi loc.
2. Curăţarea lamelelor. Fiecare lamelă a fost curăţată cu atenţie pe toate suprafeţele. Au fost vizate mai ales zonele de îmbinare nut-feder unde existau resturi vechi de aracet uscat. Acestea ar fi afectat montajul.
3. Pregătirea suprafeţei de bază. Suprafaţa de bază a fost şi ea demontată în totalitate. Căpriorii din lemn fisuraţi de pe planşeu au fost înlocuiţi şi refixaţi. Pe ei au fost montate scândurile din lemn pe care va fi bătut parchetul.
4. Montajul lamelelor lângă pereţi. De jur-împrejurul camerei a fost montat un rând de lamele în stil “englezesc”. Acestea au fost aşezate cap la cap, îmbinările fiind aliniate pe traverse. Între lamele şi pereţi au fost prevăzute rosturi care, la final, vor fi acoperite de plintă.
5. Aplicarea adezivului. Atunci când parchetul este montat pe o suprafaţă din ciment sau şapă, adezivul se întinde cu un şpaclu special pe întreaga suprafaţă. În cazul de faţă nu a fost necesar acest lucru, deoarece suprafaţa de bază a permis fixarea lamelelor în cuie.
6. Poziţionarea lamelei. Poziţionarea fiecărei lamele se face prin introducerea federelor acesteia în canelurile lamelelor, deja montate, aflate pe lungime şi, respectiv, pe lăţime.
7. Fixarea lamelei. Pe lângă adeziv, s-a recurs şi la un al doilea element de fixare. Fiecare lamelă în parte a fost fixată în câte două cuie de scândurile care formează suprafaţa de bază. Cuiele au fost bătute în canelurile lamelelor.
8. Finisajul parchetului. La final, parchetul a fost şlefuit cu ajutorul unei maşini electrice speciale. După ce a fost eliminat rumeguşul rezultat s-a trecut la lăcuirea suprafeţei. Lacul se aplică în două sau chiar trei mâini, cu o pensulă lată de 4-5 ţoli.