PDL, ediţia 2010, seamănă tot mai mult cu PSD, ediţia 2003. Este vorba de aceeaşi aroganţă la mulţi dintre liderii partidului portocaliu, împreună cu tendinţa de a subjuga presa locală. Jupânii din partid au devenit alergici la orice critică, iar acesta este cel mai sigur semn de rinocerizare. Căţăraţi în spinarea lui Boc, pigmeii din PDL Cluj excelează la capitolul impertinenţă şi explică cu ton doctoral teoria găurii din macaroană. Politicienii din partidul portocaliu au uitat două lucruri. Primul este acela că sunt plătiţi să îi servească pe cetăţeni. Cel de-al doilea este faptul că ei, cu foarte puţine excepţii, nu ar fi ajuns niciodată în posturile pe care le ocupă, dacă nu ar fi fost avântul electoral produs de alegerea lui Emil Boc. Tocmai pentru că au uitat aceste lucruri, ei au început să se încaiere între ei, în condiţiile în care, până acum, practic, PSD şi PNL nu au făcut nici un fel de opoziţie. Iar războiul dintre liderii locali ai PDL este cea mai potrivită metodă pentru a pierde Clujul.
