„Ciocota” este un alt obicei vechi care este păstrat cu sfinţenie, de Paşte. În comuna Miniu Gherlii, din judeţul Cluj, după slujba din prima zi de Paşte, tineri şi vârstnici se adună în faţa bisericii unde ciocnesc ouă. Câştigător este acela care sparge contra candidaţilor cât mai multe ouă, pe care apoi le duce acasă. E un bun prilej de socializare în centrul satului, unde toată lumea îşi etalează hainele noi, iar bunicile se mândresc cu nepoţii lor.
„Când eram copil eram mulţi. Abia aşteptam ciocota. Mai trişam cu ouă de raţă sau bibilică, iar unii cu ouă de lemn. De ăia ne feream toţi şi în semn de solidaritate cu alţi copii, strigam după ei ca să ne ferim. Pe care îl prindeam cu ou de lemn, îi luam oul şi dacă era şi mai mic, îl urecheam. De ale copiilor. Dar nici bătrânii nu se lăsau mai prejos. Unii erau mai şmecheri şi îţi loveau oul mai într-o parte, nu central, ca să ţi-l spargă şi să-l ducă. Nu le trebuiau ouăle, dar se distrau. Noi, aştia, care eram mai mici le strângeam şi apoi le număram. Cine ducea mai multe, ăla câştiga” povesteşte Vasile, un pensionar din comună.
Obicei fără vârstă
Obiceiul este păstrat chiar dacă tinerii sunt mai puţini. Cei vârstnici se întâlnesc după slujbă în faţa bisericii din centrul satului, unde mai stau la „un pahar de vorbă” şi „se dau în ciocotă” cum spun localnicii. Obiceiul reuneşte localnici şi musafiri deopotrivă, iar dacă e vreun oaspete nou în sat, e dus la de familia gazdă la biserică şi apoi, obligatoriu, la ciocotă. Spre deosebire de alte obiceiuri, la competiţia de spart ouă, se întrec toate categoriile de vârstă, deopotrivă femei şi bărbaţi. E un bun prilej să se cunoască mai bine, să comunice şi să lege prietenii. Apoi merg fiecare la casele lor, iar după prânz, aşteaptă udătorii.