Românii sunt cunoscuţi pentru excesele culinare pe care le fac de sărbători şi care se lasă cu vizite la spital pentru cei mai puţin rezistenţi. Psihologii au găsit mai multe explicaţii pentru acest obicei, care nu ne este specific doar nouă.
Sărbătorile sunt pentru mulţi români cel mai bun prilej să încarce mesele cu bunătăţi şi apoi să nu se oprească până nu mănâncă tot din frigidere. Pentru că după Crăciun urmează Revelionul, tradiţia este să preparăm alte bunătăţi, tot în număr mare, pe care să le îngurgităm în acelaşi ritm rapid, iar rezultatele nu se lasă aşteptate.
Camerele de gardă ale spitalelor sunt pline de pofticioşi care nu au rezistat şi au consumat prea multă mâncare şi băutură. Tradiţia de a mânca şi a bea mult de sărbători nu este specifică doar românilor, pentru că la majoritatea popoarelor pentru cele două sărbători se servesc multe preparate gustoase.
Există şi excepţii, cum ar fi Peru şi Ecuador, unde mâncarea este pe plan secund, iar principala ocupaţie a oamenilor este să respecte tradiţiile şi să confecţioneze păpuşi din hârtie, care reprezintă anul vechi şi cărora le dau foc la miezul nopţii, odată cu focul de artificii.
Există obiceiul ca oamenii să mănânce multe vegetale – fructe, porumb, grâu încolţit, orez, scorţişoară, aşa că riscurile de a ajunge la spital sunt minime. La fel se întâmplă şi în Coreea, unde se consumă o supă specială, tteok, din legume.
La polul opus sunt ruşii care obişnuiesc să mănânce şi să bea bine de sărbători, preparatele tradiţionale fiind purcelul de lapte şi vodca. Un adevărat festin este în Thailanda şi Laos, unde anul nou se serbează timp de trei zile.
Model cultural puternic
De ce la unele popoare există tradiţia să se mănânce mult de sărbători, iar mulţi oameni să aibă de suferit din cauza acestui obicei? Sociologii sunt de părere că e vorba despre un model cultural care este foarte greu de schimbat, iar oamenii nu sunt dispuşi să renunţe la el decât dacă au grave probleme de sănătate.
„Pentru unii, aceasta este logica sărbătorii, bazată pe acest model cultural. O parte dintre oameni fac chiar împrumuturi pentru a cumpăra mai mult decât pot mânca. Doar în situaţii-limită, cum ar fi boli grave, ei pot renunţa la acest obicei. În conceptul de sărbătoare intră mâncarea şi băutura bună”, a declarat sociologul Alfred Bulai.
El spune că şi în perioada interbelică sărbătorile erau petrecute cu multă mâncare şi băutură, care erau parte integrantă a obiceiurilor. În timpul penuriei de alimente din anii ’80, românii erau foarte mândri când reuşeau să facă rost de câteva portocale, banane, ingredientele pentru cozonac sau ceva mai multă carne.
Fericirea vine din mâncare
Pentru mulţi dintre cei care fac excese alimentare, hrana este un mod de a obţine fericirea, spun psihologii. „Pentru ei, fericirea este bazată pe a-şi satisface plăcerile, iar ei o ating când mănâncă. E posibil să facă excese alimentare şi în timpul anului, dar acum sunt îndemnaţi să pună cât mai multe pe masă. Sunt multe reportaje despre cum se taie porcul, cum se face aprovizionarea… şi astfel li se confirmă că este bine să mănânce”, a afirmat psihologul Dorina Stamate.
Ea mai spune că Freud a oferit o explicaţie pentru acest comportament – omul respectiv, căruia îi place foarte mult să mănânce, nu a fost iubit în copilărie şi nu a primit atenţia pe care o merita. Persoanele care fac execese alimentare nu pot fi încadrate într-o singură categorie, fiind foarte diferite ca trăsături, personalitate şi comportament.
Pe lângă plăcerea de a mânca, pentru cei care se ospătează prea mult există şi un mare entuziasm, este de părere psihologul Bogdan Lucaciu. „Se spune că mergem să o facem lată. În cultura noastră, oamenii cred că lor nu li se poate întâmpla nimic rău şi încearcă multe. Acest lucru se întâmplă şi la alte popare, dar ţine şi de specificul naţional. Ruşii beau foarte mult, grecii petrec şi ei destul de mult, iar specificul cultural e mai puternic decât sfatul medicului”, a declarat Lucaciu.
Mulţi iau drept model comportamentul părinţilor, dacă aceştia se ospătează mult şi fac excese, e foarte probabil ca şi copiii să procedeze la fel.
