5.9 C
București
sâmbătă, 21 decembrie 2024
AcasăSpecialCum depăşim impedimentele unei renovări

Cum depăşim impedimentele unei renovări

Mulţi proprietari încep renovarea propriului apartament având ca principal obiectiv o împrospătare a aspectului general al acestuia. Motive precum structura de rezistenţă a imobilului, structura familiei sau lipsa resursei financiare sunt cele care împiedică deseori punerea în aplicare a soluţiilor pe care ei şi le doresc.

Aceasta nu înseamnă, însă, că trebuie abandonată dorinţa de a avea o locuinţă de excepţie. Concentrarea pe detalii şi găsirea unor soluţii originale şi ingenioase pot da, la final, la fel de bine, un aspect modern şi un grad mare de confort căminului dumneavoastră. Important este, în atare situaţie, să speculaţi fiecare posibilitate pe care v-o oferă structura apartamentului.

Pentru clarificarea acestor posibilităţi, le vom încadra şi analiza în două mari categorii. În prima dintre ele vom introduce soluţiile de ordin utilitar, care au drept scop creşterea funcţionalităţii în locuinţă. Reperul cel mai important care ghidează acest tip de soluţii este modificarea structurii arhitecturale a apartamentului. Lucrul acesta este cât se poate de justificat dacă ne gândim la şabloanele arhitecturale, repetate la nesfârşit, în clădirile de locuinţe din perioada comunistă. Soluţiile din această primă categorie le vom regăsi mai ales în încăperi precum baia sau bucătăria, sau în zonele de trecere ale locuinţei, scopul final fiind îmbunătăţirea activităţilor specifice de aici. Ţinta acestor soluţii este obţinerea a cât mai mult spaţiu util, care să anuleze disfuncţionalităţile pe care locuinţa le avea iniţial.

Concret, ele pot fi puse în operă prin renunţarea la anumite încăperi (cămară, debarale, dormitoare mici etc.) sau prin demolarea unor pereţi cu scopul unificării unor spaţii. În a doua categorie trebuie introduse soluţiile de ordin estetic. Ele sunt cele generate de fantezie şi au ca obiectiv eliminarea monotoniei unei arhitectonici regulate şi a zugrăvelilor clasice. Concret, acest tip de măsuri constau în remodelarea spaţiului, în adăugarea de noi elemente decorative şi în folosirea culorilor pentru a schimba înfăţişarea locuinţei. Având la îndemână libertatea de acţiune (bineînţeles, în interiorul normelor de siguranţă) şi calităţile materiale de construcţie aflate pe piaţă, proprietarii pot cu uşurinţă să-şi scoată din banalitatea vechilor norme locuinţele, pentru a le da un grad cât mai mare de originalitate.

Orice proprietar care achiziţionează un apartament într-un bloc de locuinţe construit înainte de 1990 este pus în ipostaza de a se decide asupra modului în care va alege să îmbunătăţească confortul şi funcţionalitatea acestuia.

O asemenea ipostază o vom regăsi, bineînţeles, atunci când apartamentul respectiv nu a cunoscut lucrări majore şi recente de reamenajare. Dar cum majoritatea cumpără­torilor se orientează spre asemenea apartamente, este normal să ne întâlnim adesea cu situaţii de acest fel. De altfel, dorinţa viitorilor proprietari să intre în posesia unei locuinţe nerenovate este cât se poate de legitimă, atât din punctul de vedere al costului, dar mai ales pentru că într-un astfel de caz se poate porni de la zero cu lucrările de reamenajare. Un apartament în care nu au fost investiţi bani cu scopul de a fi modernizat oferă noilor ­proprietari premisa ­necondiţionării proiectelor de asemenea investiţii. Mai mult decât atât, aceştia nu se vor găsi în ipostaza de a accepta soluţii personalizate ale altora, ci vor putea să pună în aplicare propriile idei cu privire la cum trebuie să arate o locuinţă modernă.

În continuare vom urmări renovarea unui apartament care, în momentul achiziţionării, nu poseda nici un fel de lucrări de îmbunătăţire, nici în ceea ce priveşte funcţionalitatea, nici finisajele, fapt care a dat o libertate totală noilor proprietari în privinţa imaginării viitoarei înfăţişări a locuinţei.

Situaţia iniţială

Apartamentul poseda o suprafaţă utilă îndestulătoare de 75,85 mp. Aceasta era distribuită după cum urmează: living, două dormitoare, bucătărie, baie, cămară, debara, WC de serviciu, toate acestea fiind decomandate de vestibul şi de sasul care se găsea în prelungirea lui. Din bucătărie se făcea trecerea spre un balcon de 3,13 mp şi spre cămara de 0,8 mp, la fel cum din living se făcea trecerea în logia de 6,23 mp. ­Arhitectonica spaţiului îi conferea acestuia, încă de la început, o funcţionalitate bună. Ea era creată, mai ales, de dimensiunile vestibulului, acesta ­asigurând practic trecerea între toate încăperile apartamentului (cu excepţia cămării).

Soluţii

Principalele soluţii arhitectonice au constat în recuperarea celor două spaţii exterioare. Logia a fost destinată îmbunătăţirii confortului camerei în zona căruia se afla. Astfel, suprafaţa acesteia a crescut de la 21,26 mp la 27,49 mp. Operaţiunea propriu-zisă a constat în eliminarea uşii şi a ferestrei dintre living şi logie şi demolarea zidului care se găsea sub fereastră. Demolarea a fost necesară pentru a se asigura comunicarea între cele două suprafeţe. Integrarea logiei în zona locuibilă a presupus obişnuitele lucrări de termo şi hidroizolare ale tuturor suprafeţelor care se găsesc în contact cu exteriorul. Chiar dacă logia a fost integrată în aria livingului, ea a rămas oarecum izolată, zona care asigură comunicarea între cele două spaţii fiind relativ redusă. Acest lucru a permis amenajarea unui loc de relaxare în fosta logie.

Al doilea spaţiu exterior recuperat a fost balconul din zona bucătăriei. Acesta avea o suprafaţă de aproximativ 3 mp. Zona de deasupra parapetului a fost închisă cu ferestre termoizolante, în timp ce parapetul şi plafonul au fost şi ele izolate cu vată minerală şi gips-carton. În acest spaţiu a fost montată centrala termică.

O a treia soluţie arhitectonică a fost aplicată tot în zona bucătăriei. Ea a constat în eliminarea peretelui frontal al acesteia, lucru ce a generat deschiderea spaţiului spre vestibul. Soluţia a condus la consecinţe deosebite în privinţa creşterii funcţionalităţii din zonă.

Alte două soluţii majore au fost aplicate în zona dormitorului matrimonial. Prima dintre ele a constat în desfiinţarea debaralei amplasată lângă dormitor. În urma demolării acesteia, uşa de acces din sas în dormitor a fost mutată cu 135 cm în interiorul sasului. Astfel, dormitorul a câştigat 4,6 mp, suprafaţă care, în mare parte, a fost folosită pentru amenajarea unui deressing. Pentru delimitarea suprafeţei lui a fost ridicat un perete din gips-carton în care a fost mascată conducta de scurgere a apei pluviale.

A doua soluţie din dormitorul principal a constat în demolarea unei părţi din peretele care-l separa de living. În golul rezultat au fost montate două uşi culisante. În acest scop au fost construiţi doi pereţi falşi, paraleli cu cei existenţi, în aşa fel încât uşile să fie mascate de ei atunci când sunt deschise. Proprietarii au dorit acestă soluţie pentru ca livingul şi dormitorul matrimonial să poată forma un spaţiu comun atunci când este novoie.

Lucrări de renovare

Principalele lucrări realizate în dormitorul secund au fost placarea cu gips-carton a peretelui care îl separă de baie. Peretele din cărămizi BCA avea o structură slăbită, motiv pentru care a necesitat întărirea prin lipirea plăcilor din gips-carton. A doua lucrare a fost realizarea a două volume, tot din gips-carton, la nivelul tavanului.

Baia şi toaleta de serviciu au fost dotate cu instalaţii noi, precum şi cu obiecte sanitare şi plăci ceramice de calitate superioară.

Realizarea instalaţiei electrice în întregul apartament a reprezentat o intervenţie deosebit de complexă, care a necesitat o proiectare atentă, în funcţie de fiecare consumator. Cablurile electrice au fost trase prin şanţuri săpate în pereţi şi pardoseală, totodată fiind montate şi cablurile care deservesc aparatura audio-video. Măsura amintită a condus la degrevarea încăperilor, în special a livingului, de multitudinea cablurilor necesare sistemului home-cinema, DVD-ului, televizorului sau computerului.

Lucrare executată de meşter Cătălin Ilaşcu, tel.: 0722.500.872

Sfatul specialistului

Adrian Iovescu, arhitect, tel.: 0722.240.352

www.accentdesing.ro

Amenajarea trebuie să fie o combinaţie între funcţional şi estetic şi să reprezinte un tot unitar. Funcţional, trebuie să prevadă, printre altele, mobilarea din fiecare încăpere, suficiente spaţii de depozitare, dressing, lumină naturală pe holuri, ferestre la băi, loc generos pentru cuier, cameră tehnică (dacă există boiler, automatizări etc.). Din punct de vedere estetic, ferestre mari în zona de dining, înălţime la camere pentru loc de tavane false etc. Deseori poate apărea un conflict de interese între proiectare şi execuţie – arhitectul e reprezentantul clientului în faţa constructorului, dar şi în relaţia cu furnizorii de materiale.

Apelarea la un arhitect de interior poate aduce multe beneficii: şantier mai scurt şi mai exact, deci manoperă mai ieftină, se ştie de la început cum o să arate amenajarea la final, alegerea paletei de culori şi a materialelor se poate face împreună cu arhitectul, nu se mai stă cu prelungitoare, amenajarea iese mai bine şi mai funcţional. Arhitectul este acela care poate media chiar între soţi, atunci când sunt păreri diferite. Specialistul posedă informaţii detaliate şi expertiză privitor la furnizori şi materiale, obiectele şi materialele pot fi achiziţionate împreună şi la sfaturile acestuia (deseori obţinându-se şi reduceri deloc neglijabile de preţ), de asemenea, acesta poate să facă urmărirea montajului mobilierului. La toate acestea se adaugă avantajele în cazul în care proiectarea şi designul de interior se fac cu aceeaşi echipă, care vine şi cu executantul.

Cei care îşi amenajează singuri o funcţiune sau întreaga locuinţă sunt expuşi la numeroase greşeli, cele mai frecvente fiind poziţiile prizelor, luminile, achiziţionarea de mobilier cu dimensiuni greşite, culori care nu se potrivesc, echipe de execuţie luate la întâmplare etc.

Constantin Stefan
Constantin Stefan
Constantin Stefan
Cele mai citite
Ultima oră
Pe aceeași temă