Stuful este unul dintre puţinele materiale tradiţionale care au reînceput să fie folosite în domeniul construcţiilor, principala sa calitate fiind de ordin ecologic, dar rezultatele finale având aspect estetic din ce în ce mai apreciat.
Atributele stufului sunt din nou luate în considerare aşa cum se cuvine şi, în consecinţă, din ce în ce mai mulţi proprietari iau în calcul folosirea lui ca învelitoare pentru acoperişuri.
Montajul stufului este un meşteşug tradiţional şi, ca multe alte meşteşuguri, el a ajuns să fie cunoscut de un număr foarte mic de meşteri. Dacă vă decideţi să folosiţi stuful, sfatul nostru este ca mai întâi să găsiţi un meşter cu recomandări bune, deoarece calitatea montajului decide durata de viaţă a acoperişului (care poate să fie între 30 şi 60 de ani). Deoarece recoltatul stufului se face iarna iar montajul primăvara şi vara, un alt sfat de care trebuie să ţineţi seama este să planificaţi lucrarea cu un an înainte. Acest lucru vă va permite să achiziţionaţi stuful în cele mai favorabile condiţii referitoare la calitate şi preţ. Achiziţionat în timpul iernii, direct de la tăietori, preţul este de 2-3 lei/maldăr, în timp ce în afara sezonului de recoltat preţul ajunge la 4-5 lei/maldăr. Aici trebuie să spunem şi faptul că snopii legaţi de tăietorii din zonele stuficole sunt substanţiali mai mari decât cei comerializaţi de intermediari sau firme.
La montaj se folosesc două tipuri de stuf: la bază, paie groase iar straturile superioare sunt realizate din paie subţiri (calitatea cea mai bună o are stuful recoltat din zonele salmastre). De aceea trebuie să aveţi în vedere să achiziţionaţi ambele tipuri de stuf în proporţie corespunzătoare.
Etape de lucru
1. Construirea şarpantei. Şarpanta trebuie să respecte două condiţii esenţiale pentru montajul stufului: să fie suficient de rezistentă (stuful cântăreşte aproximativ 35 kg./mp) şi să aibă un unghi care să faciliteze scurgerea apei (aproximativ 45º).
2. Montajul schelei. Din metru în metru se montează în plan vertical grinzi din lemn. Acestea sunt legate cu sârmă la baza şarpantei. Pentru ca distanţa între ele şi bază să fie egală (30 cm) se foloseşte un distanţier din lemn.
3. Montajul scândurii. Pe sârmele cu care sunt legate grinzile se poziţionează scânduri din lemn. Lăţimea lor trebuie aleasă cu gijă, deoarece ea va de gosimea stratului de stuf. După stabilirea poziţiei, scândurile sunt fixate în cuie.
4. Poziţionarea maldărelor. Primul strat de stuf (cu paiul gros) se aşează pe şarpantă. Maldărele se poziţionează cu baza pe scândura montată anterior. Peste acest strat se aşeză un al doilea strat de maldăre cu paiul subţire.
5. Fixarea maldărelor. Maldărele sunt fixate cu o riglă din lemn care se leagă de structura şarpantei de dedesubt în aşa fel încât stuful să fie presat. Legăturile maldărelor se desfac iar stratul de stuf se nivelează.
6. Bătutul stufului. Cu ajutorul unei unelte speciale numite „pieptene“, stuful este bătut de la bază spre vărf. Tehnica presupune obţinerea unui strat uniform până la rigla de lemn cu care, anterior a fost presat stratul de stuf.
7. Cusutul stufului. După ce stratul a fost uniformizat, acesta este cusut de o grindă a şarpantei cu sârmă galvanizată cu grosimea de 1,4 mm. Pentru cusut sunt necesare două persoane care folosesc o tijă metalică prevăzută în vârf cu un orificiu.
8. Montajul stratului 2. Întreaga operaţie se repetă, de data aceasta luându-se drept bază rigla din lemn cu care a fost fixat primul rând de maldăre. În funcţie de lungimea şarpantei se stabileşte şi numărul de rânduri (în cazul de faţă au fost montate 5 rânduri).
9. Montajul pe coamă. Longitudinal, pe coama casei sunt aşezate snopuri de stuf care sunt legate cu sârmă de grinda coamei. Peste acestea se realizează o împletitură din mănunchiuri de stuf. Stuful folosit la împletit se udă cu 24 de ore înainte pentru a deveni flexibil.
