Când doriţi să compartimentaţi anumite spaţii, folosirea gips-cartonului este cea mai ieftină, rapidă şi curată soluţie comparativ cu pereţii masivi din cărămidă sau BCA.
Plăcile din gips-carton sunt realizate din ipsos şi un carton special, deosebit de rezistent. Acestea se fabrică atât în varianta de bază, cât şi tratate. Folosirea acestora contribuie la îmbunătăţirea condiţiilor de locuit, deoarece reglează umiditatea în interior.
Sistemele de construcţie sunt constituite din două componente elementare: suportul (structura metalică realizată cu profile orizontale şi verticale) şi plăcile de gips-carton. Cu aceste sisteme se pot efectua compartimentări interioare potrivit suprafeţelor verticale (pereţi, placări pereţi), orizontale şi oblice, diverse geometrii (pereţi de înălţime mare, forme unghiulare, curbe etc.)
Prin modificarea unor elemente precum tipul şi numărul de plăci, grosimea şi dimensiunea structurii metalice, se pot obţine soluţii tehnice şi constructive adaptate proiectelor de amenajare.
Pentru realizarea construcţiilor din plăci din gips-carton Rigips, se folosesc de regulă plăci cu grosimea de 12,5 mm. Astfel, această caracteristică redă nu numai dimensiunea structurală (de ex. pereţii despărţitori raportat la tocul metalic al uşii) dar, implicit, influenţează și proprietăţile construcţiei din gips-carton (de ex. accesibilitatea pe înălţime, capacitatea portantă, rezistenţa la incendiu, proprietăţile fonoizolante, cerinţele privind dilatarea construcţiei).
Alegerea pereţilor despărţitori din plăci de gips-carton nu se face nu doar pentru separarea încăperii şi schimbarea ambientului, ci şi datorită faptului că aceştia oferă protecţie împotriva incendiilor şi zgomotelor şi ţin loc de izolare termică. În plus, alte avantaje ale acestora sunt obţinerea unui perete uşor dar în același timp perfect și într-un timp foarte scurt, fără deşeurile care se obţin în mod normal la realizarea unuia masiv de zidărie.
Un atu suplimentar al pereților despărțitori este înglobarea fără probleme a instalaţiilor electrice şi sanitare în spaţiul gol rezultat din construcţie, fără a afecta protecţia împotriva incendiilor şi izolarea fonică. Utilizarea pereţilor şi placărilor din gips-carton este una universală, putându-se utiliza în toate zonele locuinţelor, de la băi şi bucătării, la camere sau mansarde. În acest fel, poate fi realizat un spaţiu adaptat nevoilor fiecăruia, într-un timp foarte scurt. Însă pentru a avea garanţia unei lucrări realizate corespunzător, este foarte important ca aceasta să fie făcută conform specificaţiilor tehnice ale producătorului şi de o echipă specializată.
Cu ajutorul pereţilor despărţitori din gips-carton Rigips este posibilă compartimentarea cu uşurinţă a spaţiului în încăperi individuale. Peretele despărţitor se ridică uscat, fără cărămizi, mortar şi alte operaţiuni speciale. Cavitatea peretelui poate fi folosită pentru introducerea instalaţiilor (electrice, sanitare, etc.), astfel încât nu mai este necesară decuparea şanţurilor în zidărie. După terminarea construirii peretelui, se poate realiza imediat finisarea suprafeţei, cum ar fi aplicarea zugrăvelii, a tapetului sau a placajului ceramic.
Vom exemplifica aplicarea pereților despărțitori în cazul amenajării podului unei case vechi (compartimentare și finisare), având în prim plan construcții din gips-carton.
Etape de lucru:
1. Desenarea traseului peretelui
După ce s-a stabilit poziţia peretelui, se măsoară lungimea acestuia. Ulterior, cu o sfoară de trasare sau cu ajutorul profilului se marchează conturul. Nu trebuie să uitaţi de eventualele deschideri pentru uşi. Apoi, cu ajutorul nivelei şi riglei se marchează liniile de contur ale peretelui despărţitor pe podea şi pe plafon.
2. Fixarea profilelor ghidaje
Profilele de ghidare UW se fixează de podea şi de plafon. Profilele UW se fixează cu ajutorul diblurilor din plastic (în cazul podelei din beton), eventual cu alte mijloace de fixare adecvate, în funcţie de tipul suportului. Distanţa dintre dibluri este maxim 80 cm. Distanţa dintre dibluri şi colţurile pereţilor va fi de maxim 20 cm. Profilele de fixare ale peretelui despărţitor (profile orizontale UW şi verticale CW) trebuie să se asigure cu banda de etanşare adezivă Rigips.
3. Fixarea profilelor montanţi
Se introduc profilele CW (montanţi) în profilele de ghidare UW. Capătul inferior al profilului CW se va sprijini de profilul inferior UW. Se alege distanţa dintre profile în funcţie de lăţimea plăcilor din gips-carton.
4. Placarea primei feţe
La placarea cu plăcile din gips-carton Rigips cu lăţimea de 1.200 mm şi grosimea de 12,5 mm, se va începe placarea primei feţe a peretelui cu placa pe întreaga lăţime a acesteia. Se aşează plăcile din gips-carton pe înălţime şi se fixează doar de profilele CW verticale cu ajutorul şuruburilor autofiletante tip 212. Distanţa dintre şuruburi este 250 mm.
5. Instalaţiile şi stratul izolant
După placarea primei feţe se poziţionează eventuala tubulatură pentru instalaţii – pentru instalaţia electrică există orificiile din profilele CW. După aceea, se introduce izolaţia termică din fibre minerale pe toată suprafaţa, fără a lăsa spaţii libere. Se alege izolaţia termică în role ori în plăci (vată minerală de sticlă sau bazaltică).
6. Placarea celei de a doua feţe
Se finalizează placarea peretelui despărţitor cu fixarea plăcilor din cealaltă parte. La montarea plăcilor cu lăţimea de 1.200 mm, se începe la jumătatea lăţimii de 600 mm, astfel încât în dreptul rostului primei părţi, în cealaltă parte a peretelui, se va afla suprafaţa completă a plăcii.
Observaţii:
• În vederea îmbunătăţirii caracteristicilor pereţilor despărţitori se recomandă dubla placare. Astfel, se măreşte înălţimea admisă a peretelui, precum şi calităţile de izolare fonică sau rezistenţa la foc. De asemenea, se măreşte capacitatea portantă a peretelui despărţitor la suspendarea sarcinilor.
• La dubla placare se recomandă folosirea exclusivă a plăcilor cu lăţimea de 1.200 mm.
• Stratul de suport al placării (primul strat de placă) se fixează cu o treime din şuruburi.
• Rosturile stratului suport se chituiesc doar cu un singur strat de chit de rosturi fără aplicarea benzii de armare.
Atenţie! La placare se vor folosi pe cât posibil plăci de gips-carton întregi. Utilizarea bucăţilor mai mici este admisibilă cu condiţia ca înălţimea lor să fie de minim 400 mm şi să nu fie folosite 2 sau şi mai multe bucăţi mai mici învecinate, una deasupra celeilalte.
Este necesar să se asigure că rosturile transversale (orizontale) ale plăcilor învecinate sunt alternate cel puţin la 400 mm, evitând astfel formarea rosturilor încrucişate. La podea este recomandat să se lase un rost cu lăţimea de cca 10 mm, care ulterior va fi umplut cu chit de rosturi.
