Cum au rămas companiile petroliere românești cu cea mai mare amendă din Europa

Preşedintele Con­­siliului Concurenței, Bogdan Chiriţoiu, a explicat într-un interviu acordat ziarului „România liberă“ că amenda acordată companiilor petroliere de această instituție, confirmată în instanță, ar putea fi urmată de alte procese în justiție. Atât consumatorii, cât şi firmele care se consideră prejudiciate pot solicita în instanţă, pe baza unei decizii judecătoreşti definitive care consfințește amenda, daune consistente. Mai mult, în viitorul apropiat, prin transpunerea unei directive europene, drumul acestora către despăgubiri ar putea fi simplificat.

Recent, Consiliul Concurenţei a câştigat definitiv procesul împotriva principalelor companii petroliere prezente pe piaţa românească. Vorbim de o amendă-record de aproximativ 160 de milioane de euro, care este cea mai mare aplicată vreodată de Consiliul  Concurenţei în România, dar şi cea mai mare amendă aplicată companiilor petroliere în Europa. De unde a pornit investigaţia?

Bogdan Chirițoiu: Investigaţia a demarat din oficiu, în 2005, pe fondul unor mişcări ale pieţei. Şase ani mai târziu, aceasta a fost disjunsă în două investigaţii: posibila înţelegere pe piaţa distribuţiei carburanţilor auto, benzină şi motorină, en gros şi cu amănuntul, prin limitarea sau controlul producţiei, comercializării, dezvoltării tehnice sau investiţiilor şi, pe de altă parte, posibila înţelegere între companiile active pe pieţele exploatării, producţiei şi vânzării ţiţeiului, rafinării ţiţeiului şi distribuţiei carburanţilor auto, benzină şi motorină, en gros şi cu amănuntul. Inspecţiile s-au făcut în 2009, iar în decembrie 2011 a fost finalizată prima investigaţie rezultând înțelegerea între companiile petroliere de a scoate de pe piaţă un sortiment de benzină aditivată, Eco Premium. În timpul inspecţiilor inopinate efectuate la companii şi asociaţia de profil s-au obţinut documente din care rezultă că au avut loc discuţii pentru a se ajunge la o înţelegere astfel încât să nu se mai  comercializeze benzina Eco Premium de către OMV Petrom, Rompetrol Downstream, MOL, OPM, Lukoil şi ENI. Discuţiile pe această temă au fost iniţiate de OMV Petrom, compania fiind foarte interesată de a se renunţa în comun la comercializarea Eco Premium. Mai mult, s-a elaborat şi o formă preliminară scrisă a unei convenţii în vederea renunţării la comercializarea benzinei Eco Premium şi au fost formulate unele propuneri cu privire la cuantumul penalizării ce urma să fie aplicată celor care ar fi încălcat prevederile acesteia. Însă OMV şi-a exprimat rezervele asupra încheierii în formă scrisă a acordului având în vedere posibilele implicaţii de natură anticoncurenţială. Cu toate acestea, părţile au acţionat conform înţelegerii, chiar dacă încetarea vânzărilor de Eco Premium nu s-a realizat la aceeaşi dată de către toate companiile implicate, ci a fost pusă în aplicare gradual, începând cu data de 1 aprilie 2008, data propusă în cadrul discuţiilor, şi până la epuizarea stocurilor de Eco Premium.

Cât au câştigat companiile petroliere în urma înţelegerii de a scoate de pe piaţă sortimentul de benzină aditivată Eco Premium şi cât au pierdut consumatorii?

B.C.: Spre deosebire de înţe­legerile de fixare a preţurilor, în care s-ar putea realiza un calcul relativ al beneficiilor obţinute de participanţii la cartel, în cazul unei înţelegeri de limitare a producţiei şi comercializării câştigurile obţinute de către părţile implicate sunt greu cuantificabile. În urma înţelegerii, companiile s-au asigurat că nu pierd clienţi în favoarea concurenţilor. Acest lucru ar fi fost posibil doar dacă o companie ar fi eliminat sortimentul de benzină, clienţii migrând spre concurenţă.

Credeţi că această hotărâre judecătorească definitivă va sta la baza viitoarelor procese prin care toţi cei consideraţi păgubiţi, atât persoane fizice, cât şi companii, vor solicita daune companiilor petroliere participante la înţelegere?

B.C.: Până acum s-au cerut des­păgubiri în instanţă doar în cazul de abuz al Poştei Române. Ne așteptăm însă ca tot mai mulţi consumatori care se simt prejudiciaţi să solicite despăgubiri în instanţă. Chiar dacă în acest caz este mai dificil de calculat sumele cu care ar trebui despăgubiţi toţi cei în drept. De exemplu, un consumator poate demonstra că a fost nevoit să-şi schimbe maşina după retragerea sortimentului de benzină respectiv şi să solicite contravaloarea noului autotu­rism. Companiile vor fi mai aten­te înainte de a decide să încalce legile concurenţei, iar consumatorii vor obţine despăgubiri şi vor căpăta mai multă încredere că drepturile lor sunt protejate. Pe de altă parte, şi avocaţii vor fi mai puţin ostili faţă de activitatea Consiliului Concurenţei, având de preluat noile cazuri pentru a obţine daunele solicitate. Ne-am dori însă ca, prin transpunerea Directivei 104 privind acţiunile în despăgubire pentru încălcarea dispoziţiilor legale în materie de concurenţă la nivel naţional, să preluăm în legislaţie recomandarea Comisiei Europene prin care să putem reduce amenzile în cazul companiilor care se angajează că îi vor despăgubi pe toţi cei pe care i-au prejudiciat.

Credeţi că amenda a fost inclusă în preţul carburanţilor de către companiile petroliere care ştiau că nu vor scăpa de sancţiune şi care şi-au recupe­rat, probabil, deja pierderile?

B.C.: Puţin probabil. Am făcut un studiu la un an după aplica­rea amenzii şi am constatat că, la câteva luni după ce Consiliul Concurenţei a decis sancţiunile, preţurile fără taxe nu au crescut. Iar apoi au crescut mai puţin faţă de media UE, pentru o perioadă de minimum un an.

De ce consideraţi că marile companii petroliere nu şi-au recunoscut vina pentru a-şi micşora amenda? Cât au durat procesele şi la ce chichiţe au apelat avocaţii?

B.C.: La acea vreme, procedura recunoaşterii nu era prevăzută în lege. Pe de o parte, vorbim despre companii multinaţionale cărora o astfel de recunoaştere le aduce prejudicii de imagine. Pe de altă parte, unul dintre avocaţii societăţilor petroliere mi-a spus că vor merge înainte fiindcă în instanţă, într-o zi proastă vor obţine o reducere a amenzilor, iar într-o zi bună – anularea lor. De altfel, s-a apelat la tot felul de chichiţe, avocaţii cerând expertize pentru situaţii ce nu mai puteau fi expertizate, pentru că erau foarte vechi, 7-8 ani, sau au solicitat puncte de vedere foştilor preşedinţi ai Consiliului Concurenţei. Mai mult, aceştia au depus peste 30 de solicitări în instanţă pentru a trimite întrebări preliminare la Curtea de Justiţie a UE, solicitări care în mare parte au fost respinse de judecători. Iar atunci când faptele erau clare, avocaţii au contestat aspectele procedurale. Procesele împotriva companiilor petroliere au început în 2012 şi s-au încheiat recent.

A fost „o zi proastă”, instanţa reducând cu circa 20% amenzile aplicate acestor companii. De ce credeţi că nu s-au păstrat sancţiunile iniţiale impuse de Consiliul Concurenţei, care depăşeau 200 milioane euro?

B.C.: Deşi în cazul Petrom decizia completului a fost una strânsă, de 2 la 1, unul dintre judecători hotărând să menţină sancţiunile impuse de Consiliul Concurenţei, în final amenzile au fost reduse. Probabil că vorbim şi de o practică judiciară unitară, Înalta Curte decizând în cazuri similare să reducă amenzile. Însă şi noi putem acorda o reducere de 20% a sancţiunilor în cazul în care îşi recunosc vina şi nu contestă decizia Consiliului, iar în acest caz nu mai pierd timp şi bani cu procesele. De altfel, anul trecut au fost mai multe situaţii în care reprezentanţii societăţilor co­merciale şi-au recunoscut vina. Au fost case de avocaţi foarte active, care le-au recomandat clienţilor să-şi recunoască faptele. De exemplu, Hidroelectrica, dar şi unii dintre băieţii deştepţi au recunoscut că au încălcat legea.

În 2012 spuneaţi că această investigaţie a costat circa 150.000 de euro. Este cea mai scumpă investigaţie a Consiliului Concurenţei?

B.C.: Costul este aproximativ. Cred că este cea mai scumpă in­ves­tigaţie.

În cazul încălcării legislaţiei în vigoare, Consiliul Concurenţei poate aplica sancţiuni atât companiilor private, cât şi autorităţilor publice. A fost amendată vreo autoritate sau instituţie publică şi pentru ce?

B.C.: Nu a fost cazul până în prezent. Avem relaţii bune cu autorităţile, care au înţeles şi, în general, ne furnizează toate informaţiile solicitate.

Comisia Europeană sau vreo altă autoritate de concurenţă din UE v-a solicitat demararea vreunei investigaţii privind o po­­tenţială încălcare a prevede­­ri­­lor Tratatului de Funcţionare a UE, fiind afectate mai multe state membre, inclusiv România?

B.C.: Până acum nu am primit astfel de solicitări. Am fost însă implicaţi în procedura schimbului de informaţii şi ni s-au alocat cazuri de concentrări, cum ar fi Auchan-Real sau  Carrefour-Billa, care au fost notificate Comisiei Europene.

Există vreun caz în care Consiliul Suprem de Apărare a decis că o operaţiune de concentrare economică (fuziune sau achiziţionarea unei companii) prezintă potenţiale riscuri pri­vind siguranţa naţională?

B.C.: Nu, până în prezent. Legea prevede acest lucru de pu­­ţin timp. Consiliul Suprem de Apărare ne-a solicitat anumite informaţii, dar nu a blocat nici o operaţiune de concentrare economică. De altfel, sunt puţine investiţii din afara UE sau din statele ce nu aparţin NATO, care ar putea ridica pro­­ble­­me privind securitatea naţională.  

Top 5 amenzi aplicate de Autoritatea de Concurenţă

1. 891.729.966 lei – şase companii petroliere, pentru încheierea unei înţelegeri anticoncurenţiale privind eliminarea de pe piață a unui sortiment de benzină (anul 2011).

2. 165.643.604 lei – Hidroelectrica SA şi 10 parteneri contractuali ai acesteia, în principal comercianţi de energie, pentru încheierea unor înţelegeri anticoncurenţiale pe piaţa producerii şi comercializării de energie electrică.

3. 154.029.538 lei – 25 companii de pe piaţa comercializării produselor alimentare pentru înțelegeri pentru fixarea preţurilor între retailerii Metro, Real, Selgros, Mega Image şi furnizorii acestora, în perioada 2005-2009.

4. 147.975.967 lei – Orange România, pentru abuz de poziţie dominantă (anul 2011).

5. 120.347.142 lei – Vodafone România pentru abuz de poziţie dominantă (anul 2011).

Principalele investigaţii declanşate în 2016

Pe piaţa masei lemnoase – posibile înţelegeri între companii active pe piaţa prelucrării masei lemnoase în vederea împărţirii pieţei, surselor de aprovizionare, precum şi adjudecării partizilor (volum de lemn destinat comercializării) la un preţ minimal în cadrul licitaţiilor organizate de direcţiile silvice Alba şi Hunedoara.

Pe piaţa serviciilor de mentenanţă pentru 4 nave ale Poliţiei Române de Frontieră –  posibile înţelegeri anticoncurenţiale care s-au manifestat pe parcursul derulării procedurii de achiziţie publică, organizată de Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră, Japan Radio Co. Ltd. (Japonia), distribuitorul său exclusiv în România (S.C. Navtron S.R.L.), distribuitorii autorizaţi (Polar DenizcilikVe Deniz Malzemeleri AS –Turcia, Alphatron Marine B.V – Olanda, Alhoutyam L.T.D. – Israel, Space Electronics -Grecia şi Nova Electronics – Grecia), precum şi de către Terma A/S (Danemarca).

Piaţa serviciilor prestate de agenţiile de securitate private – posibilul schimb de informaţii între aceste companii în cadrul asociaţiilor din care fac parte, inclusiv în ceea ce priveşte preţurile practicate şi modul de formare a acestora.

Posibil abuz de poziţie dominantă al companiei Orange România SA – posibil tratament discriminatoriu practicat de Orange România SA în relaţia cu companiile active pe piaţa plăţilor prin mesaje scurte prin intermediul telefonului mobil, respectiv pe piaţa mesajelor scurte publicitare.

Posibil abuz de poziţie dominantă al CN „Administraţia Porturilor Maritime” SA Constanţa – posibila condiţionare a accesului la infrastructura de transport naval, de acceptarea unor termeni comerciali, condiţionarea eliberării documentelor necesare desfăşurării activităţii economice în perimetrele portuare etc.

Posibil abuz de poziţie dominantă al Netcity Telecom, prin aplicarea unor tratamente discriminatorii pe pieţele pe care acesta acţionează (piaţa serviciilor de acces la infrastructura fizică asociată reţelelor de comunicaţii electronice pentru amplasarea în subteran a acestora).

anchetă sectorială pe piaţa producerii și comercializării cimentului.

anchetă sectorială pe piaţa comercializării produselor turistice şi/sau pachetelor de servicii turistice prin agenţii de turism.