Veniturile ce le revin celor trei federaţii importante din învăţământul preuniversitar, respectiv Federaţia Sindicatelor Libere din Învăţământ (FSLI), Federaţia Educaţiei Naţionale (FEN) şi Federaţia Sindicatelor Spiru Haret (FSSH), au scăzut drastic începând cu luna noiembrie a anului trecut. Şocul l-a reprezentat un ordin comun al miniştrilor Educaţiei, Administraţiei şi Internelor şi Finanţelor, care interzicea o practică ce devenise regulă în relaţia dintre unităţile de învăţământ, angajaţii acestora şi sindicate. Potrivit ordinului, unităţile de învăţământ nu au mai avut voie să reţină automat cotizaţiile sindicale din salariile cadrelor şi nici ratele acestora la Casele de Ajutor Reciproc sau la bănci.
Mai mult, un program de calcul al salariilor, impus prin ordinul respectiv, EduSal (realizat de firma Siveco), şi oferit gratuit şcolilor, împiedică operaţiunea de reţinere a cotizaţiilor direct din salarii. Pierderea cumulată a sindicatelor se ridică la milioane de euro, având în vedere că până la introducerea ordinului cotizaţiile lunare, colectate automat, ale profesorilor ajungeau la câteva zeci de milioane de lei – 1% din fondul total de salarii ce revin celor 300.000 de angajaţi. În plus, liderii de sindicat au mai primit o lovitură grea după ce, prin legea bugetului de stat, li s-a interzis să mai încaseze şi salarii pentru posturile ocupate în instituţiile de învăţământ. Până anul acesta, ei primeau bani şi de la sindicat dar şi ca profesori, chiar dacă nu predau efectiv la catedră. Singurul drept care le rămâne este păstrarea posturilor pe durata mandatului lor la sindicat.
Liderii de sindicat s-au transformat în casieri
O dată ce cotizaţia nu a mai fost reţinută pe statul de plată, membrii sindicatelor nu au avut altă posibilitate decât să plătească în numerar banii direct liderilor lor. Aceştia au fost obligaţi să taie chitanţă pentru fiecare sumă încasată. „Nu am fost pregătiţi niciodată să încasăm cotizaţii de la zeci de mii de membri şi să tăiem chitanţe tuturor. Cu aceasta m-am ocupat toată perioada sărbătorilor de iarnă”, spune Liviu Pop, secretar general al FSLI.
Cât de mult au scăzut veniturile sindicatelor din învăţământul preuniversitar? Sindicaliştii spun că mult, dar nu dramatic. „Cred că în lunile noiembrie-decembrie au scăzut cu 40%-50% din ceea ce se încasa înainte de intrarea în vigoare a ordinului”, spune Simion Hăncescu de la FSLI. Marius Nistor, lider al Sindicatului Spiru Haret, menţio-nează o scădere la doar 60-70% a cotizaţiilor încasate. Aceste cifre par însă extrem de optimiste dacă le comparăm cu cele furnizate de surse din instituţiile de învăţământ care declară că datele oficiale indică o scădere cu 92% a membrilor cotizanţi. Mai direct: doar 8% din profesori mai plătesc cotizaţiile către sindicatele la care sunt afiliaţi. Dacă lucrurile stau după cum le prezintă oficialii, diferenţa poate fi explicată prin aceea că liderii sindicali încă nu au centralizat datele sau că refuză să recunoască o prăbuşire a relaţiei cu masa de cotizanţi, dintr-un fel de pudoare publică.
În faţa acestui blocaj, liderii au căutat alte soluţii. „Ne-am gândit să întocmim convenţii cu băncile, iar acestea, mai departe, cu angajaţii, astfel încât cotizaţiile să fie reţinute direct de pe card”, spune Liviu Pop. Problema nu este atât de simplă. Liderii sindicali sunt nevoiţi să semneze convenţii cu nu mai puţin de 17 bănci, iar dascălii ar putea ca, imediat ce intră salariul pe card, să-l retragă integral de la bancomat. „Se întâmplă ca banca să nu mai aibă ce cotizaţie sindicală să le reţină angajaţilor”, spune Simion Hăncescu. Liviu Pop afirmă că ideea convenţiilor bancare a crescut totuşi încasările din cotizaţii în judeţul unde e şef de sindicat, Maramureş, de la 64% în noiembrie la 87% în ianuarie.
Ce îşi reproşează părţile?
Dacă în general au opinii diferite în ceea ce priveşte propriile interese, în acest caz liderii de sindicat par hotărâţi să acţioneze împreună. Aceştia acuză Ministerul Educaţiei că a adoptat o măsură ilegală şi că reţinerea cotizaţiilor este trecută în contractele individuale de muncă. Sindicaliştii spun că astfel puterea încearcă provocarea unei rupturi între sindicate şi membri, însă efectul va fi contrar, anume solidarizarea membrilor cu şefii lor. „Măsura se aplică doar în învăţă-mântul preuniversitar nu şi în cel superior sau la alte categorii de angajaţi în sectorul public, precum cei din Poliţie, admi-nistraţie publică sau învăţământ superior”, spune unul dintre lideri.
Cele trei federaţii şi-au dat mâna într-un proces comun, deschis la Tribunalul Bucureşti, care a primit ca prim termen de înfăţişare sfârşitul acestei luni. Totodată, Marius Nistor susţine că deja la Curtea de Apel Timişoara sindicaliştii locali ai federaţiei sale au obţinut în urmă cu câteva zile anularea acestui ordin de ministru.
Ministerul Educaţiei nu a exprimat încă o poziţie oficială pe acest subiect. Cu toate acestea, într-o declaraţie făcută presei locale, un inspector şcolar general a justificat măsura: „Nu se mai reţine contribuţia pentru că a fi membru de sindicat este o opţiune personală şi nu se poate impune cu forţa. Cred că este o problemă care se rezolvă în mod direct, între lideri şi membri, nu prin intermediul ISJ şi al directorilor. Nu se mai opresc nici ratele la bănci şi nici CAR. Deci nu poate fi suspectată anularea indemnizaţiei ca având alte conotaţii”, a spus inspectorul.
Un alt aspect care ar putea explica de ce unii sindicalişti, scăpaţi de reţinerea forţată a cotizaţiei, aleg să nu mai plătească la sindicat ţine şi de modul arbitrar şi netransparent în care unele sindicate au ales să investească milioanele de euro adunate din cotizaţii. Un exemplu elocvent este cel dezvăluit recent în presă: Sindicatul Independent al Învăţământului Preuniversitar Timiş, Spiru Haret, cu peste 6.000 de membri, a investit anul trecut câteva milioane de euro într-o staţiune turistică aflată în paragină. Întrebat despre rostul cumpărării unei baze turistice care mai necesită câteva milioane de euro pentru a deveni funcţională, liderul de sindicat a explicat că „investiţiile de acest gen rămân pentru urmaşi”.
Indiferent care sunt motivele pentru care mulţi sindicalişti şi-au întrerupt cotizaţiile, este clar că sindicatele din învăţământul preuniversitar intră într-o etapă de pionierat. Pentru prima oară în istoria post-1990, mulţi lideri sindicali vor trebui să-şi convingă colegii de breaslă că le merită încrederea. Şi banii.
