In 1965, cind sotia mea, Maria Ivanescu, a absolvit Facultatea de Filologie din Iasi si a fost repartizatã in Ardeal, la o scoala dintr-o comuna din apropierea orasului Bistrita, oras in care-si facuse studiile liceale si in care locuiau si parintii ei, basarabeni refugiati dupa cedarea Basarabiei, eu, desi ar fi trebuit sa ramana in Iasi si sa termine, la zi, anul al V-lea de facultate, am ales sa o insotesc in Ardeal pe sotia mea, mi-am gasit un post de suplinitor la scoala generala din Bistrita-Bargaului si am trait fara contenire un an intreg ca intr-un vis bucurandu-ma de frumusetea locurilor si a oamenilor: dupa copilaria mea minunata, incheiata in 1949, la fix 8 ani, o data cu plecarea din Husi spre blestematul Bucuresti, in toata viata mea am mai trait un an paradisiac, anul in care am fost profesor suplinitor navetist pe Valea Bargaielor: fiind o zona de munte, oamenii nu au fost colectivizati, traiau liberi, chiar mai bine decat in perioada interbelica intrucat sub comunisti impozitele erau mai mici, erau bogati si frumosi si, izolati, se puteau apara de urgia comunista care se abatuse asupra tarii. Cand dupa un an de zile am parasit Valea Bargaielor pentru Moldova mea iubita, stiam ca am parasit Paradisul pentru Infernul meu de toate zilele, Infernul meu dragalas in care toata viata am trait… Reintors in Moldova, in targul meu natal, Barlad, am supravietuit hranindu-ma cu imaginile din acel tempo felice, nella miseria… Intre 1964 (anul amnistierii detinutilor politici din Romania) si 1971 s-a trait in Romania perioada "liberalista" cea mai infloritoare din cei 45 de ani se dictatura comunista… si multi dintre nostalgicii de azi se gandesc doar la acea perioada cand incearca sa recupereze ceva cat de cat pozitiv din trecutul comunist: e adevarat, in acea perioada, sub Gh. Gheorghiu-Dej mai intai si apoi sub Nicolae Ceausescu, dictatura comunista a incercat sa dreaga busuiocul, socialismul cu fata umana a durat putin, caci "Fiara de la Rasarit" nu indragea fata umana…
Pentru cei din generatia mea, intrarea trupelor sovietice in Praga, in vara anului 1968, a insemnat nu doar inghetarea istoriei, ci, pur si simplu suspendarea ei, din 1968 si panã in 1989, toti cei din generatia mea am fost jefuiti de 21 de ani de viata: daca mi-as mai face iluzii in privinta romanilor,
le-as cere sa facem un proces impotriva statului roman pentru acest jaf… Pentru asta ar fi trebuit sa fie judecati Ceausescu si urmasii lui de azi, actualii guvernanti, pentru ca i-au batjocotit si i-au jefuit pe romani de viata lor…
