Iasiul anilor ’60 era intr-un fel Iasiul etern, Iasiul traditional, patriarhal, Iasiul veacului al XIX-lea, Iasiul de dupa Unirea din 1859, Iasiul de dupa plecarea la Bucuresti a junimistilor, trecut in veacul al XX-lea cu trauma deposedarii de toata gloria sa lumeasca, reinviorat, tragic si pasager, in timpul primului razboi mondial, apoi, in perioada interbelica, pastrand, pentru cei lucizi, alternativa, ori la gara, ori la "Eternitatea", vestitul cimitir iesean… Daca adaugam faptul ca, dupa incheierea celui de al doilea razboi mondial si instaurarea dictaturii comuniste in Romania, secretarii de partid din Iasi (PMR – partidul muncitoresc roman) priveau mai mult spre Moscova decat spre Bucuresti, asteptandu-se sa fie alipiti cu intreaga Moldova Republicii Sovietice Moldovenesti de peste Prut, ne putem cu usurinta imagina ruina totala ca priveliste generala a Iasiului acelor vremi: ruina cladirilor, ruina statala, morala, culturala…
Imi amintesc cu groaza si acum ca in 1963, pe cand eram student in Iasi, a fost demolata cladirea Academiei Mihailene, la doi pasi de Piata Unirii, peste drum de Liceul National… Anuntati discret de unul dintre profesorii nostri (cred ca de ardeleanul Al. Husar, expulzat la Iasi!), cativa studenti ne-am strans in Piata Unirii, unde am fost rapid inconjurati si risipiti de militieni, nici vorba sa ne putem macar apropia de cladirea Academiei Mihailene care se demola…
Epurarile, pe criterii politice, din Universitatea "Al. I. Cuza" avusesera deja loc la Iasi si am putut sa masor dezastrul produs de aceste epurari in felul urmator. Dupa sesiunea de examene din iarna 1960-1961, am facut o calatorie la Bucuresti, calatorie care facea parte din operatiunea mai vasta a grupului nostru de studenti barladeni-ieseni si pe care-o putem numi "hai sa ne cunoastem patria!" Eu am tras la familia Constantinescu, rudele mele din Aviator Th. Iliescu nr. 11, intr-o vila cocheta, si am fost insotit peste tot in "capitala patriei" de matusa mea, pictorita Cici Constantinescu… Prietenii mei barladeni-ieseni Dan Ravaru si Octavian Stoica si-au cheltuit intr-o noapte toti banii la "Melody-bar" (langa cinematograful "Patria"), care tocmai se deschisese in capitala patriei, petrecand apoi niste nopti de cosmar in tramvaiele bucurestene care circulau toata noaptea si neputand sa doarma ca lumea pentru ca respectivele tramvaie erau dotate cu niste vanzatoare de bilete uteciste, "sadiciste" care nu acceptau sa le vanda mai multe bilete o data, ci ii trezeau cand ajungeau la capat de linie, ca sa-si cumpere bilet pentru urmatoarea cursa.
Matusa mea, pictorita Cici Constantinescu, facand parte din lumea artistica a Bucurestiului acelor vremi si cunoscandu-se de la Pelisor cu multi literati, m-a dus si la Casa Scriitorilor (din Calea Victoriei) si astfel am asistat la prezentarea pe care Ov. S. Crohmalniceanu o facea, in sala cu oglinzi, primilor debutanti din colectia "Luceafarul", Nichita Stanescu, Ilie Constantin, Cezar Baltag (trei din capitala tarii, nu?) si cate unul din Iasi (Florin Mihai Petrescu), Cluj (Leonida Neamtu), Timisoara (Anghel Dumbraveanu) – functiona si in literatura principiul centralismului democratic…
